Ce Este Poezia:

Se spune că poezia este sufletul nostru, prin urmare este viaţa noastră. O societate cu adevărat superioară scoate la lumină din sufletul său poeţi din cei mai buni, care ajung apoi să cucerească o lume întreagă prin cuvânt.

Poezia a fost mereu un mijloc de delectare spirituală şi intelectuală, fapt pentru care este considerată încă din antichitate superioară celorlalte genuri literare.

Așteptăm ploaia dragostei

O lacrimă rămas-a pe retină
și curge-ncet pierzându-se în lumină
Departe suflet fără vină ,
aștepți din depărtări să vină
Iubiri din cer,din efemer...
săruturi pline de mister
Din fulgi de nea ,frumoși ce pier
Pierduți în viscolul stingher
Te-așteaptă primăvara ,în rochia divină
Să îți aștearnă în cale lacrimi de petale
Izvoare dulci ,izvoare amare
coboară și se pierd în mare!

Visul , esență cristalină
Te-a purtat spre mine ,în nopțile senine
Departe ,suflet fără vină
Din steaua rătăcită ,spre niciunde
În ora magică ,fără secunde
Floarea iubirii ți-am adus-o în taină
Dezbrăcând a iernii haină
Așteptăm ploaia dragostei să ne unească
Primăvară în caleașcă împărătească
Te-așteaptă clipa iubirii
Și-a fericirii...
Eu sunt pământul tău ,mereu nefericit
te-aștept în prag bătrân și obosit
Iarna grea și frigul m-au slăbit.
...te-aștept să vii cu raza ta divină
Sufletul rece să mi-l încălzești
Vreau cu ghiocelul din grădină
Iubiri să naști și să clădești
Păsări cu glasuri sfinte
Suflete să alinte
Durerea lumii să se piardă în mare
Și în uitare
Te-aștept ,iubito ,într-o zare
Cu o floare de gheață
În prima dimineață
Poate ...scăldată în ceață!

Dar ,lacrima de pe retină
Curge încet pierzându-se în lumină...

Lucian Tătar
12 feb 2017-0098
Olhao

Izvoare

Izvoare călătoare se revărsă din suflete plutitoare
Culoare de cântec mereu înfloritoare
Inerția clipei ,axa unei mici secunde sub soare
Metamorfoza apusului ,o stea lucitoare!

Aripi de lilieci au pornit să colinde prin lume
Vampiri care dormeau în castelul fără nume
Invadează sub lună eternitatea unei glume
Focul științei se pierde în al mării spume !

Am pus legile nemuririi ,în dragoste și iubire
Sălcii plecate mai vorbesc și astăzi în neștire
Plopii de pe alee trăiesc un algoritm de amintire
Sărutul din noapte ...tainica șoptire!

Am început să plâng ,ca o viță de vie primăvara
Ascult în crângul înflorit ,ascult chitara
Ascult un vânt plângând,care vorbește seara
În noaptea tăcută,ești tu și vioara!

Și arzând în iubiri,arzând în păcatele toate
Esență de firi,căutând ascunse nestemate
Tăcute priviri ,bogățiile lumii furate
Ce gând ,ce privire ?...civilizații pierdute,uitate!

Izvorul e dorul, ce plutește mereu în neștire
Amorul e-o clipă de dulce -amintire
Sub colbul trăirii,în prag de amăgire
O flacără vie, lucește spre fericire!

LUCIAN TĂTAR
04 FEB 2017 -0097
OLHAO

Avem cu toți un imn în suflet

Avem cu toți un imn în suflet
Ne naștem și trăim cu el ,ca legământ
...în lacrimi pure și în urlet
Papită -n sânge templul sfânt,pământ!

"Hora unirii "se învârte în lume
"Deșteaptă-te Române "o cântăm mereu
Chiar dacă risipiți și fără nume
Avem deasupra noastră doar pe Dumnezeu!

Nu mai putem ca să trezim străbunii
Nu putem să-l inventăm pe Cuza
Acum domnește banul și nebunii
Pământul nostru-i cumpărat de Iuda!

Cum risipiți de risipirea lumii
Ați înălțat statui în lumea nimănui
Statui de rău ,statui de bine
În fiecare zi noi dărâmăm statui!

Popoare care ne cerșeau o pâine
Ajung ca să domine astăzi ,lumea
Putem cânta ,"Deșteaptă-te române"...
Nimeni nu ascultă rugăciunea!

Și ce ești azi ,dar mă gândesc ce vei fi mâine
Nu ești în stare să-ți mai cumperi pâine
Boieri străini ,batjocoresc azi o națiune
Mai căutăm :"Deșteaptă-te Româmne"!

Avem cu toții un imn în suflet
Ne naștem și trăim cu el,ca legământ
Cu el strămoșii au pierit în urlet
Și ne-au lăsat ,un minunat pământ!

Autor:Lucian Tătar
29 ian 2017-0095
OLHAO

Eu sunt ce sunt

Eu sunt ce sunt ,un gram de pământ
Viața ce trece ,viața ce vine
Sclipiri de neliniști ,purtate de vânt,
Îmi cresc și spini în visurile pline
Armonii de zăpadă,vuiesc cu avânt ...
Sufletul cald ,sufletul rece
Prin vămi doar cunoscute de cel sfânt
Lăsăm doar adevărul a le trece
Iubirea ,nemuritorul cuvânt
Dă suflul în arșița rece,
Plecării spre niciunde
În clipe negăsite și rotunde...
Norii vieții se plimbă peste ceruri
Copilării aleargă în secunde
De ce atâtea încâlcite misteruri?...
Dragostea am trăit-o împreună
Sub raze de soare ,sub raze de lună
Sub ploi de tristețe ,sub ploi de fericire
Am cunoscut adevărata iubire!
Cine ești tu ,cine sunt eu ?
Doi oameni pe care Dumnezeu
Le-a dat menirea ca să se iubească
Să nu se dușmănească
Nici în mormânt!

Autor:LUCIAN TĂTAR
25 IAN 2017 -20 :25 -0093
OLHAO

Pe tabla de șah

Vin din infinit ,cu vâlvătăi în pulsul vieții lor,
Copii săraci ,copii bogați ...destin de sfinți sau întâmplare
Urcă spre stele ,devin președinți ,deasupra ambiguităților
n-au milă de nimeni ,rănesc și raza de soare
conduc o mulțime ,conduc o țară ...o lume
ajung pe tabla de șah ,la început doar nebuni
dau șah regelui și reginei fără nume
și matul e aproape acestei lumi
când pe tabla de șah ce lucește în soare
e goală de piese alese...
rămas-au pe ea doar nebuni!

Autor:Lucian Tătar
23 ian 2017 -oo92
Olhao

Aburi...

Aburi au rătăcit, sub clipa indiferenței
am ciocnit două inimi într-o zare
ghioceii primăverii au răsărit
sub lumină
am îmbrățișat noaptea împreună
stele ne-au răsărit în grădină
și cântecul ...
era din confluența de altar al cerului
am contopit sărutul cu eternitatea
sub privirea neclintită a lunii
ți-am pus cunună din albi mesteceni
te-am luat de mână
te-am făcut peste iubire,a mea stăpână
și unica zână
care-mi va alinta trupul
chiar și în țărână!

Autor:Lucian Tătar
22 ian 2017-0091
Olhao

La noi

La noi erau odată, boi
Întorceau brazda la arat
La noi mai sunt și astăzi, boi
Care trăiesc într-un palat!

La noi erau odată ,boi
Pășteau pe pajiștea pustie
La noi mai sunt și astăzi ,boi
Care trăiesc în sărăcie!

La noi erau odată, boi
Trăgeau de trunchiuri pe poteci
La noi mai sunt și astăzi, boi
Regi peste oameni, cu minți seci!

La noi erau odată, boi
Trăgeau la jug cu carul plin
La noi mai sunt și astăzi, boi
Trăiesc o viață de declin!

La noi erau odată, boi
Stăteau o iarnă în bătătură
La noi mai sunt și astăzi, boi
Ce-o viață stau în băutură!

La noi erau odată ,boi
Care pășteau în umbră de stejari
La noi mai sunt și astăzi, boi
Ce au ajuns parlamentari!

La noi erau odată ,boi
Care trăgeau și trenul de pe șine
La noi mai sunt oameni de soi
de care ,sincer mi-e rușine!

Lucian Tătar
20 ian 2017 /0091
Olhao

Tribut

Lacrimi se pierd în lacrimi,în lacrimile vieții
tăcută în așteptare,durerea ce le -nvie
o umbră-n ochii vieții, în zorii dimineții
răsună doar neliniști în zarea purpurie.

Pe-ntinsurile întinse ,din mări până la munți
plâng zări fără de zare,lipsiți de arbori sfinți
sub alba lor cărare trec piscuri fără frunți
durerea și plăcerea e viața atâtor prinți!

Cărarea vieții noastre ,se-mprăștie în pustiu
sub tei de primăvară pierduți în infinit
ai adormit în iarnă ,luceafăr cenușiu
călăuzind lumină pierdută-n asfințit!

E iarnă peste lume ,e ceață peste noi
se-ntorc din nemurire argați și puri flăcăi
să facă plaiul nostru pierdut în mari nevoi
se-ntoarce anarhia cu purele văpăi?...

Tribut am dat vieții,de-atâția mii de ani
vom da tribut speranței ce zboară printre noi
vom fi poporul jertfei ,zburând cum pelicani
osânda ne e rostul ...pierdută în nevoi!

În utopia caldă ce curge -ntr-un izvor
pe râul vechi ce duce istorii și adevăr
prevezi o altă soartă ,când n-ai un viitor
te pierzi în visul Evei,în florile de măr!

Autor:Lucian Tătar
14 ian 2017 -22:34
Olhao

Habar nu am

Ai ars pe cer simbolul efemer
femeie dulce ,plină de mister
iubiri nepământești ce curg din cer
sfințesc un trup de lut
din dragoste a început
din timpul nemuririi nepierdut...
un trup de lut ,de Dumnezeu făcut
din coasta lui Adam ...

Habar nu am ,
pământul nostru s-a umplut
acum ,de rase împărătești
te-nvârți într-o democrație
un trup de lut de Dumnezeu făcut
s-a împrăștiat în razele lumești
culori nevinovate ,pierdute-n inerție
ne-nconjură ființa ,sorbindu-ne dorința
ne fură și știința multiplicând neființa
un vis uman renaște pe-ntinsul de câmpie
iar altul moare în fașă ,în liniștea pustie!

Popoare de izvoare,pierdute-n plecăciune
lăsați doar adevărul ca să colinde în lume
pe antica genune plecată în semilune
minciuna de istorii,își caută un nume
se pierde ca un astru în magica minune
toți hărțuiții soartei pierduți în goliciune
își caută orizontul,în nemiloasa lume!

Habar nu am
din coasta lui Adam
din trup de lut ,de Dumnezeu făcut
pământul nostru s- a umplut
de rase multe împărătești
de visuri lumești și nelumești
din raiul tău ființă de-nceput
ai gustat din mărul de pe ram
și oare unde am căzut?

Lucian Tătar
05 ian 2017 -0088
OLHAO -22:11

În noapte , peste noapte...

Ne cade altă frunză în râul vieții noastre
pe pagina cea albă ce scriem amintiri
o falnică lumină ce urcă în zări albastre
ne -arată țărmul tainic ,pierdut între priviri!

Acolo-n taină sacră descrisă-i omenirea
Cu bune și cu rele ,cu patimile grele
pe scena nemuririi se pierde uneltirea
o albă contopire se pierde-n praf de stele!

Ne ducem doar destinul pe valul de niciunde
mai trecem o secundă din timpul infinit
pe traiectorii sacre ,pictate-n căi rotunde
se-arată cronometrul ascuns și tăinuit!

Trece anul vieții,sculptat în amintiri
a mai crescut băiatul ,s-a înălțat și fata
bunica de departe ne caută-n șoptiri
șuvițele de brumă le poartă-n păr și tata !

E fericită calea când trecem noul AN
când masa este plină de muncă îmbelșugată
ne contopim cu timpul ,în vuietul spontan
am vrea această veste s-ajungă-n lumea toată!

Dar nu gândiți feeric ,în noaptea peste noapte,
Nefericiții lumii se pierd în visul lor
chiar dacă anul trece ,ei sunt pierduți în șoapte
își caută trecutul și mai presus ...viitor!

În noaptea ,peste noapte ce aduce NOUL AN
în liniștea de stele și -n pacea din titani
cu Dumnezeu ce -ncheagă un nesfârșit ocean
vă dăruiesc iubire ,în pasul dintre ani!

Autor:LUCIAN Tătar
31 dec 2016 -19 :23/0087
OLHAO

Enigma unei seri de ceară

Enigma unei seri de ceară
pierdut de vântul de aseară
copil pierdut în alintare
pe valul lumii se-mpletește
în codrul vechi ce amintește
sclipiri de lut ,sub frunze rare
din infinit ,cu chip cioplit
slujești demult legile pare
a unui rege sfânt ,ce n-a murit...

Se naște în fiecare zi ,
în nemurirea unei nemuriri ce tace
noi controlăm legile firii
dar nu știm lumii să dăm pace!

Profet din simbolurile lumii
te așteptăm la masa împărătească
te-am scris cu sevă ,chiar deasupra brumii
tu ești esență pământească!

Pe infinitul tău ,de infinit
alegi lumini și umbrele eterne
de ce nu faci un simplu răsărit
deasupra nelegiuilor moderne?

Lucian Tătar
27 dec 2016-0088
Olhao-Algarve

Dureri...

Se nasc tulpini din netulpina umbrelor de seară
izvorul duce dorul ninsorii din lumini
din altă simfonie,ce-ngână o fanfară
pe note de esență,pe scene din grădini
o cale luminoasă arzând o taină rară
apasă omenirea ,sculptând în rădăcini
călăuzind iubirea pe calea legendară
se-ntorc esențe pure ,fără păcat și spini
enigmă nestiută pe calea mea de seară
ți-am dăruit credința în arșiți de arini
nisipuri mișcătoare vibrau cum o vioară
în noaptea care naște ...esențe și tulpini!

Petale curg pe râul ,plecat în nicăieri
din lacrimile vieții ,făcut-am portul meu
pierdut de timpul lumii...pierdut de neplăceri
din corpul care naște un astru și un zeu
vaporul care pleacă ,cântând în adieri
spre liniștea albastră,crezând în Dumnezeu
Eu căpitanul navei ,ducând în lumi ...dureri!

LUCIAN TĂTAR
26 DEC 2016 -21.15 -0085
OLHAO

La capătul colindei

Rămâne casa părintească,o punte între înstrăinare,
Colinda veche împărătească în prispa casei dă chemare,
Copilării din alte timpuri ,stau troienite în bradu-mpodobit
Aici a început ninsoarea și Steaua sus a răsărit!

Pe ulița ce ne mai ține minte,vibra colind copilăresc
Din casă în casă ,transmiteam în versuri doar o veste
S-a născut raza dreptății,unicul fiu împărătesc
Stele din cer și îngeri... provăduiesc poveste!

Clopotul tainic bate în noaptea de lumină
Colindul plin de gânduri se pierde în vraja aleasă
Îngerii se înalță ,Luna-i de raze plină
Vorbim de-o viață întreagă ,povestea neînțeleasă!

La capătul colindei ,în rugăminte pură...
EL e deasupra vieții ,ne-ascultă orice gând ,
Dar magii ce coboară cu steaua de purpură
Dau vieții o esență,în viitor arzând...!

Lucian Tătar
25 dec 2016 -19 :58
O LHAO -0083

SĂRBĂTORI FERICITE

Din glasuri calde urcă încet spre ceruri
colinde vii ,născute-n rugăciune,
în satul mioritic descoperim misteruri
fulgii de zăpadă coboară-n plecăciune
chiar pe căsuța care demult nu ne-a primit
în poartă e măicuța cu glasul răgușit
de când se-nvârte în poartă păpucii s-au tocit ...
așteaptă copilașul în lume rătăcit
ca să îl strângă-n brațe ,să-i spună :"BUN VENIT!"

Așteaptă acea colindă ,mai veche decât satul
ce -o colinda bunica înainte de Crăciun
urca până la ceruri îndepărtând păcatul
troiene de zăpadă,copii cu suflet bun-
îngerii luminii cântau pe orice cale
stele luceau deasupra pierzându-se agale
clopot de vecernii suna pe lunga vale.

Am să trimit colindul de departe
s-ajungă ,mamă dragă și la tine,
cu -atâta nedreptate viața ne împarte
că nu mai știi când zilele-s senine!
Să nu mai stai în poartă mamă
că-i frig iar lacrima nu vindecă o rană...
De sărbători eu n-am să vin
cu voi paharul să-l închin
că toate au un rost divin...
Luați și închinați
nu m-așteptați:
Prieteni buni ,nepoți și frați:
SĂRBĂTORI FERICITE!

Lucian Tătar
20 dec 2016 -0086
Olhao

La capătul iubirii

Din nori uciși de înțelepciune
curg slove fără de cuvânt
lumea depășită de rațiune
în pas de vals își caută veșmânt!

Tu vis uman ,ce porți spre libertate
doar porumbeii albi rătăcitori
se-ntorc vulturii vremii din posteritate
să dea vieții noastre palide culori!

Ce ești azi ,ce vei fi mâine
un neam apus și dominat de visuri
în urma ta gândește ce rămâne...?
poate lumina tristă din abisuri!

Valul se pierde în valul peste val
copii pierduți în arșița minciunii
stele din cer privesc un ideal
perfide căi,dau sufletul furtunii!

****** * ********

Arzi ca o văpaie,arzând pe căi ardente
suflet de sacrificii...răscruce de hotare,
bat clopote de seară și rugăciuni latente
tămâia face glasul,între înălțimi și mare!

La capăt de-nțelesuri,se înțeleg neînțelesuri
legea e o lege neînțeles legalizată
oblăduirea plânge ,sumarele ei versuri
sub o tavernă grie ,cu grijă armonizată!

La capătul iubirii,pantera urii așteaptă
își mușcă necuprinsul ,cum noptea norii în zare
florile pripirii,urcă din treaptă în treaptă...
plecată e dreptatea din lumea muritoare!

LUCIAN TĂTAR
11 DEC 2016 -0084
OLHAO

Tăceri...

Tăceri...acoperă dureri...
tăceri de ieri ,din nicăieri
cuvinte fără de cuvinte
se-nchid în cripte și morminte...
arzând în urmă sacrificii sfinte!

Iubim în taină și-n tăcere
radiem lumina cu plăcere
surâsul viu ,suav ,al tinereții
topește-n noi argintul vieții
ce biruie sărutul gheții!

Sub nori ascunși și nepătrunși
se nasc ispite și cei unși
să pască oile pierdute-n vânt
cu miere dulce în cuvânt
conduc chintesența morilor de vânt!

Stele din cer vorbesc ,adesea cu cei triști
cad ploi cu versuri pure de artiști,
plumbul parcă e din ce în ce mai greu
contraste trec ,trăire...visul meu ,
seninul pur... e bunul Dumnezeu!

Lucian Tătar
04 dec 2016-21:03 /0084
Olhao

Clopot de seara

Scris-am cuvinte ,adeseori în pură răsărire
sorbind lumini sub scăpărări de stele
plecate sălcii ,adapă mitul insipit,pură clipire
plecate destine ,plecate...iubirile mele!

Sub pragul incolor se zbat cuvinte reci
grădini din anotimpuri amorțite-n nicăieri
lovind castele de nisipuri,gânduri seci
te-nconjură amiaza sublimelor tăceri!

Eternitatea ta ,e curcubeul peste ape
slujind cu rază vie ,esența dură a nemuririi
fără cuvinte întortocheate,rămân aproape
căi de legendă ,care dezleagă calea fericirii!

Nemuritoare -i calea infinită a desăvârșirii
poeme ard în gânduri cu flacără albastră
nori peste lume ,acoperă necuprinsul privirii
clopot de seară ,vorbești la fereastră!

Lucian Tătar
26 nov 2018 22:42 -0083
Olhao/Algarve

UNDE E NAȚIA ROMÂNĂ?

Stăpâni de-o clipă peste clipe
tremurând în fața inerției vieții
voi sunteți fii marilor risipe
arginții falși ,culoarea ceții!

Arde stindardul fals universal
duceți zâmbetul lumii spre deșertăciune
jocul buzunarului vostru colosal
țara din noi nu va avea un nume!

Trădați de voi ,trădați de cei puternici
ați pierdut neamul român din frâu
câte jertfe ,pentru gunoaie și nemernici
ce au făcut o țară ,să curgă ca, un râu!

Cu promisiuni deșarte și minciuni
de-un sfert de veac vindeți o țară
ce am ajuns în fața acestei lumi
neam de batjocură și ocară!

Pe cei puternici i-ați împins pe-afară
rămas-ați voi și slugile de stână,
vă cântă azi-mâine-o fanfară
dar unde este nația română?

E risipită în șapte vânturi
și-n șapte cripte e-ngropată
în șapte limbi își are gânduri
în șapte limbi vă înjură deodată!

Stăpâni de-o clipă peste clipe
tremurând în fața inerției vieții
în ani vă pierdeți și-n risipe
veți simți ,în final,răcoarea dimineții!

Lucian Tătar
17 nov 2016-0081
olhao:22:55

Tarabe albe

Gustând din poezia vieții refrenu-i puf de păpădie
se-nalță păsări fără aripi,armonică de simfonie
tu val,ce val înalți spre timpuri,albit de tainici căutări
tarabe albe și arabe se deslușesc parfum de mări!

sheherezade fără număr ,albesc un timp demult pierdut
povestea lor nu are capăt .nu are astăzi început
aduc plăceri în viața noastră,cu dansul lor împărătesc
mitul se împotmolește în undă-intens și crud ...pro-arabesc!

tu vis plecat spre adevăr,aduci o tainică ,mirifică ardoare
ard valuri în preludii,din soare și din mare
iubirea-n lumea voastră,esență dintr-o purificare
deșertul e lumina ,vorbind cu fiecare!

LUCIAN TĂTAR
13 nov 2016 -21:31 /0081

Trecut

Trecut-a timpul infinit al nemuririi
stele de gheață zdrobesc un răstimp
arene de circuri arată simțirii
pragul eretic ...pierdut anotimp!

topită e fierea,topită durerea
sub ploaia de mituri ce cade mister
Olimpul, cetatea ,ce-și plânge puterea
căzut-a sub pumnul de fier!

din albe catrene ,uitate de vreme
sub simbol de patimi ,urcăm în trăire
în patos de lacrimi,în timpul ce geme
căutăm o speranță ,căutăm mântuire!

clipa ce trece cu vântul cel rece
demolează trecutul ,demolează începutul
cutremur e visul și somnul ce trece
o stea căzătoare îngroapă trecutul!

simbol de mistere ,iubirile mele
zeii cu aripi ,pierduți printre stele
arde cuvântul,săruturi prea grele
munte de aur ,pierdut în castele!

AUTOR:Lucian Tătar
13 nov 2016 17:38 -0080
OLHAO

Floare

floare...
eternă culoare
răsari dintr-un pământ scăldat de soare
în adâncuri albastre din mare
din iubiri eterne,din iubiri trecătoare
risipită în vânturi
risipită în gânduri
poeme pierdute-n candoare...
a lumii culoare
se naște din tine
din viața ce pleacă,din viața ce vine
simboluri divine
trăiesc doar din tine...
floare...
ceaiul dimineții
lumina caldă a tinereții
hrana albinei muncitoare
te poartă steaua căzătoare
petala ta se pierde în vânt
sămânța-n veșnicul pământ
răsare...altă floare
esență de vise
arzând paraclise
pe pânza picturii veșmânt
trăiești eterne abise
eternul tău legământ...
floare,
nemuritoare
iubitoare
tu dai culoare,pe pământ!

Autor:Lucian Tătar
12 nov 2016-21 :31 /0079
Olhao

De toamna

o frunză mai bocește în vântul ce adie
pe creanga ce-i pustie la capăt de vecie
o cioară umple codrul cu stigăt și fiori
soarele-i o umbră ascunsă printre nori!

plouă încet în suflete și-n versuri
e toamnă peste noi și universuri
se-aud în taină plânsul florilor ce mor
un ultim stol de păsări pleacă în zbor!

cărări pustii și câmpuri ruginite
aleargă în priveliști nesfârșite
roata vieții se învârte indiferent
dacă ești prezent sau ești absent!

ce noapte mare avem în fața noastră
luna e-o simplă bufniță albastră
pierdută-i ploaia în visul alb al nopții
iubirea strălucește în fața porții!

în soba veche ,focul arde în neștire
te țin de mână și vorbești iubire
în suflet arzi ca o văpaie viu aprinsă
iar corpul tău e-o flacără nestinsă!

în noaptea aceasta ,stele dacă vor cădea
norii și ploaia vor face o perdea
în brațe am să te țin ,iubirea mea
sărutul tainic ne va orchestra!

e noaptea noastră !...noaptea de toamnă,
când ne iubim ...doar ,ne iubim
afară plouă și e toamnă
nu vrem nimic ,nimic să știm
în noaptea aceasta ne iubim!

Lucian Tătar
09 nov 2016 22:08 0079
Olhao

CĂUTĂRI...

Cioplesc în stânca nemuririi
ocnaș îți sunt din zeii împietriți
caut zestrea pură a robirii
dacilor risipiți și înrobiți!

am căutat lumina lunii
ne-am risipit ca un taifun
am apărat puterea semilunii
am ajuns un praf al lumii în drum!

cu lacrimă ,cuvânt de îndoială
atâtea generații au luptat cinstit
acum ne vând în mare fală
chiar primului boier venit!

voi ce sunteți români....români ?
esență vie a risipirii vieții
pe templul vostru nu sunt mâini
să-mprăștie și epilogul tinereții!

mai căutăm o lume ,ce nu-i lume
prea căutăm un simbol,ce e banul
trăiești pe lume cu un nume
cine-i bogatul,cine e sărmanul?

voi trădători de țară ,încă vii
rușinea voastră nu vă e ocară
ați risipit atâtea inimi în pustii
în altă lume veți avea povară!

voi vreți și azi și mâine și poimâine
să guvernați pământul legendar
chiar dacă nu știți cum se face o pâine
de țara aceasta n-o s-aveți habar!

vă e dragă glia românească
chiar dacă străinii vă votează
din alte lumi o să renască
anomalii care mai târziu ,contează!

noi suntem vii și prea pustii
speranța ați distrus-o ,draci și anomalii
chemarea e un SFINX ,ce nu îl știi
....iubire a vieții când o să revii?

Lucian Tătar
06 nov 2016 21:37 0078
Olhao

Tu, trecator...

Pe calea ta ,îngeri te cheamă,
străpunzi ecouri dintre calde vise
ai părăsit a lumii trădătoare vamă
plutești pe tainicile abise.

Viață desprinsă dintr-un mit
călătorești spre altă dimensiune
flori din amiază ai privit
și ai plecat zâmbind în altă lume.

Tu trecător ,în trecere prin vreme
asculți al lumii plâns în asfințit,
dușmanul tău e timpul care geme
pe raza care în seară s-a topit.

Duci cu tine viața fără nimburi
flori din paradis pierdut
frunze ce se schimbă fără schimburi
aduc lumină falsă de împrumut.

Călătorești în timpul fără timp
pasul tău e-o dulce amintire din trecut
pe o faleză falsă de anotimp
iubim parcă mai mult ce am pierdut.

Sub glas de nemurire ,dulce simfonie
viori din alte lumi se-ntorc acum
sub teii amorțiți de liniștea pustie
frunza pierdută ...vântul de pe drum.

Tu ce ești azi ,tu ce ești mâine?...
Asfințit din asfințit trădează zarea
pământu-ntreg împarte aceeași pâine
și-un Dumnezeu care despică marea.

Cine va trece în lumea ta împărate?...
de mii de ani ne căutăm destinul
batem la porți și toate-s ferecate
ne-alegem doar cu visul și cu chinul???...

N-aș vrea să-ntreb dar anii zboară
aștepți un semn ,dar semnul e departe
tu trecător prin visele de seară
aștepți metafore din altă carte!

Autor:Lucian Tătar
02 nov 2016 -22:11-0076
Olhao

...Târziu

demiurg ,pe calea visării
așezi culori pe frunze moarte,
târziu...
printre raclete de fum auriu,
se scaldă în pustiu
nebănuite cărări spre fundul mării
tu ,suflet cu destin aparte
cinstești și duci o lumină
un sărut spre infinitul zării
târziu...
flori rătăcite de vreme
și proroci ce văd în pustiu
scobind în trecutul ce geme
doar Dumnezeu este viu!
...târziu!
tu ,calmă iubire ,înflorești în neștire
peste pământul verde necuprins
...târziu!
ești doar o clipă de fericire
care va pleca spre paradis
viața e o împletire
de dor necuprins!
...târziu
clipa e locul fantasmei de foc
dragostea naște din esențe ad-hoc
tragedii de legendă
cuprind un mijloc
...târziu
esență ce în viață nu ai loc
vei pluti mereu pe căi pustii
vei arde în cuvintele de foc
....târziu
cuvinte slabe ,esență de soc
plutire eternă
pe-un țărm ce nu-l știu
...târziu
plutire în derivă ,oceane de sânge
aurul lumii enigmă din mări
istoria lumii și astăzi plânge
realități ambigui ,pe vastelele cărări
...târziu
bogații lumii revarsă doar scrum
o inimă indiferentă pentru cei săraci
câte suflete sunt acum în drum
...târziu
istorie veche ,istorie nouă ...de ce taci?
Autor:Lucian Tătar
29 oct 2016 -21:48 -0076

Olhao

Tronul iubirii

timpul e scurt,poate prea scurt
bate ciudat un clopot din destin
să intri adânc în inimi e un furt
să stai departe...ești doar un străin.

viața parcă trece precum visul
dimineți de tainică sclipire
se scaldă tronul lumii în paradisul
fără de inimi ,fără de iubire.

iubește dacă vrei să fii iubit -
definiția simbol al creștinătății
în fața plevii -i aurul topit
și neființa incoloră a falsității.

pe-un țărm ciudat și necrestalizat
uitat de lume și de vreme
ard lacrimi fără de păcat
și murmure lezate de poeme.

norul tău ,ucis de timpuri
se-nvârte în lumini pierdute
iubiri scăldate-n anotimpuri
se-ntorc precum trecutele redute.

florile din câmp omagiază
când trecem peste ele înnobilați
din două mâini se leagă o frază
din două inimi ,iubire...te înalți!

Tronul iubirii,poate-i un sărut-
natura -și împarte razele lumești
din vechea lege ai apărut
să-mprăștii frunze în văi împărătești!

Autor:LUCIAN TĂTAR
25 -OCT -2016-22:28/0073
Olhao

Ce esti viata?

CE EȘTI VIAȚĂ?
Din izvoare fără soare
curge apa încetișor
Din iubire sclipitoare
se ard clipele de-amor
Ce ești viață trecătoare
doar o umbră a unui dor
o esență plutitoare
o enigmă pe un nor
n-ai aripi să zbori spre soare
rămâi vis nemuritor
prin pustiuri de hotare
tu ai spirit călător.

Lucian Tătar
01 oct 22:51 /0071

în trecătoarea unui azimut

Surd și mut
popor pierdut
în trecătoarea unui azimut
chip de lut
fără așternut
n-ai început
dar ai sfârșit...
te-au zămislit
batjocorit
și te-au vândut
în târgul mut
cina de taină s-a făcut
pe crucea grea ești răstignit
în cuie tu vei fi bătut
popor pierdut

în trecătoarea unui azimut.
LUCIAN TĂTAR
7 oct 2016 /0071

Luceafar trist

(Eminescu)

Din chipul tău de bronz cioplit
Pierdut de timpuri pe alei
versuri lăsate-n plumb plouă din nori
pierdut în visuri printre tei
vei fi mai viu și fără de sfârșit
Luceafăr trist, între nemuritori.

Mărșăluind prin vise interzise
te așteptăm adesea la izvor
din pași pierduți ,iubirea e-o chemare
buciumul sună-n văi nemuritor
vei fi cu jale în alte paraclise
Luceafăr trist, pierdut în zare.

Nu te-a înțeles acele timpuri
ce își sorbeau armura de cristal
esența lumii ai pus-o într-un pahar
o savurăm cu toții în fața unui val
trăim acum în alte anotimpuri
Luceafăr trist,lumină de opal.

Autor.Lucian Tătar
06 oct 2016 23:20 /0070
Olhao

Toti bogatii lumii noastre

Toți bogații lumii noastre
vor un nume scris pe cer
trec de porțile albastre
și plutesc în efemer.

Lumea lor e lume aparte
după porțile de fier
lumea noastră se împarte
lacrimi pure și mister.

Noi iubim flori de pe câmpuri
ei iubesc doar flori de soi
paranoici printre gânduri
trag o lume prin noroi.

Ei nu au cuvinte sfinte
lumea întreagă e a lor
se ascund și în morminte
să trăiască în viitor.

Cumpără și stele -n ceruri
ca să urce tot mai sus
viața are atâtea țeluri
are răsărit și apus.

Pe drumuri înfometații
unei lumi exploatate
fără rase ,fără nații
echilibre explodate.

Sentimentul de iubire
astăzi este deformat
banul circulă în neștire
să iubești e complicat.

Toți bogații lumii noastre
vor un nume scris pe cer
toti săracii lumii noastre
vor pluti curând spre cer

Nume scrise doar în vise
vor cădea în efemer
peste mările necuprinse
va sclipi același cer.

Autor:Lucian Tătar
01 oct 2016 -12:05 /0068
Olhao

Fara stea si fara nume

Printre cioburi de furtună
printre norii reci de umbră
n-avem soare ,n-avem lună
clocotește viața sumbră.

Printre versuri și cuvinte
care guvernează în ceruri
printre ierburi și morminte
trepidăm amiezi de geruri.

Printre dragoste și ură
nopți de tainică amintire
tinerețea parcă fură
sentimentul pur iubire.

Printre taine ,fără taine
trece lin și râul vieții
peste câmpuri fără haine
bruma-i călăuza ceții.

Printre câmpuri, fără gânduri
ne plimbam în tinerețe
acum slobode de rânduri
doruri multe nasc tristețe.

Printre stele ce -s pe ceruri
ne visam sclipind în lume
viața plină de misteruri
ne afundă în genune...

Fără stea și fără nume!

Autor:Lucian Tătar
1 oct 2016 -00:45 0068
Olhao

De ce, doamne

Ard versurile toate ,în lava de vulcan,
se-mprăștie în lume prin fumul plin de jar,
se-mprăștie în ceruri prin magicul tavan,
coboară în golul vieții,în tainicul altar,
dorințe neîmplinite,iubiri pierdute în van,
trăiri care oferă simbolul legendar,
prin negurile vremii căzute în ocean,
ploi de lumină,taifunuri și furtuni,
se pierd în depărtare,copii acestei lumi,
în floarea tinereții,neîmplinidu-și visul.

De ce ,Doamne ne -ai luat ce-aveam mai bun?
Oameni care puteau să-ntoarcă paradisul,
în lumea rea și plină de minciuni,
oameni care puteau să mai facă minuni,
prea tineri să-i acopere țărâna,
prea tineri ca să părăsească viața,
ideea lor ,izvorul pur, fântâna-
o rază de soare,dimineața...

De ce ,Doamne,ne -ai luat ce-aveam mai bun?
Ne-ai luat poeții tineri,mai aveau ceva de spus,
ne-ai luat artiștii scenei și la ceruri i-ai condus,
ne-ai luat și cântăreții,i-ai dus acolo sus,
unii din părinții noștrii,colegi dragi,frați ,surori,
se pierde totul pe-acest drum,
rămân câmpurile pline,doar de mărăcini și flori
De ce ,Doamne ,ne -ai luat ce-aveam mai bun?

AUTOR:Lucian Tătar
30 august 2016 23.32-0060
Olhao/Algarve

Fara concluzii

Traiectorii de indiferență, explozii de plictiseală
cuvinte-tablouri pictate în umbra de seară
adevăruri pierdute în cazanul de smoală
ancestrale replici spre căutarea genunii
inimi de gheață contemplează lumina lunii
fericirea s-a mutat în muzeul de ceară
pe țărmul mării predăm și vindem iluzii ...
fără concluzii!
iubirea,sentiment de conectivitate
artera ce umple vene fără sfârșit
trăiește clipe de sinceritate
din soare lumina nu are infinit
mutăm indiferența pe valul nesfârșit
trădările clipei,caută discernământ,
pierdute iluzii
săruturi pribege...lună cu pământ
fără concluzii
se duc în mormânt
atâtea cuvinte
tainice
sfinte.

LUCIAN TĂTAR
25 SEP 2016 19:00 0066
Olhao

Muzeul iubiri

iubirea ,se plimbă pe câmpuri
pe rânduri,pe scânduri
pe litere neștiute
peste sculpturi neîncepute
peste picturi și gravuri
pe amintiri ,pe șoptiri...
iubirea ,dar de la Dumnezeu
nu e al tău ,nu e al meu
se plimbă mereu
în sufletul tău,în sufletul meu
peste munți,peste ape
peste păduri și pustiuri
este departe ,este aproape
iubirea ,pleacă spre stele
iubirile tale ,iubirile mele
pe drumuri rămân doar petale
iubirile mele ,iubirile tale,
aripi de îngeri ne conduc agale
într-un mănunchi de fericire
iubirea e o împlinire-
noi ne-am iubit
Dumnezeu ne-a păzit
Iubirea eterna isi construieste muzeu
in sufletul tau ,in sufletul meu
se plimbă mereu...

TREBUIE PRETUIT!

Autor:Lucian Tătar
10 sep 2016 20.27 /0062
Olhao/Algarve

Lumea Noastra, e demult o toamna

Lumea noastră e demult o toamnă,
doar noi schimbăm un fel de anotimpuri,
îmbrăcăm culorile vieții,
le dăm și nume și-nțelesuri,
schimbăm sclipirea tinereții,
esențe vechi din alte timpuri,
frunza ruginită ne croiește preșuri,
spre strugurii tomnatici,
spre aroma de gutuie
iubirea ta ,frumoasă doamnă,
deși... mereu de-aramă ruginie...
Lumea noastră e demult o toamnă,
pădurea fără frunză ,parcă e pustie,
în fiecare an își cântă o melodie,
iubirea își caută veșnica armonie,
sperând la visul din copilărie...
Lumea noastră e demult o toamnă...
frunzele se împrăștie în inima pustie,
iubirea ta ,frumoasă doamnă,
Va căuta miros de păpădie!

Autor:Lucian Tătar
08 septembrie 2016 23:47 0063
Olhao/algarve

De ce doamne?

Ard versurile toate ,în lava de vulcan,
se-mprăștie în lume prin fumul plin de jar,
se-mprăștie în ceruri prin magicul tavan,
coboară în golul vieții,în tainicul altar,
dorințe neîmplinite,iubiri pierdute în van,
trăiri care oferă simbolul legendar,
prin negurile vremii căzute în ocean,
ploi de lumină,taifunuri și furtuni,
se pierd în depărtare,copii acestei lumi,
în floarea tinereții,neîmplinidu-și visul,
De ce ,Doamne ne -ai luat ce-aveam mai bun?

Oameni care puteau să-ntoarcă paradisul,
în lumea rea și plină de minciuni,
oameni care puteau să mai facă minuni,
prea tineri să-i acopere țărâna,
prea tineri ca să părăsească viața,
ideea lor ,izvorul pur, fântâna-
o rază de soare,dimineața...
De ce ,Doamne,ne -ai luat ce-aveam mai bun?

Ne-ai luat poeții tineri,mai aveau ceva de spus,
ne-ai luat artiștii scenei și la ceruri i-ai condus,
ne-ai luat și cântăreții,i-ai dus acolo sus,
unii din părinții noștrii,colegi dragi,frați ,surori,
se pierde totul pe-acest drum,
rămân câmpurile pline,doar de mărăcini și flori
De ce ,Doamne ,ne -ai luat ce-aveam mai bun?

AUTOR:Lucian Tătar
30 august 2016 23.32-0060
Olhao/Algarve

Vreau sa ma intorc acasa

pierdut demult,pierdut de timp,
pierdut de valul versului pierdut
cu trup sau fără trup
vreau sa mă întorc
acasă...
aici am versul început,
demultă vreme n-am trecut,
o carte o mai am pe masă...
un gând firav ce vrea ca să renască
un vulcan ce vrea să reînvie
vreau să mă întorc
acasă...
vreau să mă întorc în poezie...
plecat demult să-mi caut rost
în ,traiul zilnic sau sclavie
un emigrant ca orișicare
vreau să mă întorc
acasă...
am doi copii sub adăpost
muncesc a altora hotare
ca să le caut lor un rost
povestea noastră este vie
vreau să mă întorc
acasă...
câți mai găsești Doamne ca mine
pe câte câmpuri ,câte văi
trăiesc atâția oameni demni în sărăcie,
sunt creștini ,supușii tăi
copii născuți în draga noastră glie
copii noștrii și copii tăi...
vreau să mă întorc
acasă...

eu vreau să fiu un glas care învie
un dor ce nu mai este dor,
durerea este o făclie vie,
depărtarea e o crimă neânțeleasă,
numărați ,nu banii,ci lacrimile lor
râurile lumii,Sahara cea pustie
captează unda vieții,tristețea de sorginte
mamele ce-asteapta in poarta un copil
copiii uitați de lume și fără viitor...
vreau să mă întorc
acasă...
în țara unde încă,avem cuvinte
SFINTE!

Autor:Lucian Tătar
28 august 2016 22.20 0058
Olhao/Algarve

In umbra

În umbra unor gânduri pătate de cerneală
Mai căutăm răspunsul la mii de întrebări
Se-nvârt în mintea noastră fiorii de -ndoială
Păcatele omenirii se-mprăștie în zări!

În umbra calmă a primilor pași din viață
Căutăm enigme ce nu au conținut
Poveștile bunicii,dau tainei o prefața
Copilăria dulce ,un drum de început!

În umbra unor visuri ce-și caută împlinire,
Muncim o viață întreagă adesea în nostalgie,
Se duc și anii tineri în cinste și iubire,
Se pleacă drumul vieții,sculptat in saracie!

În umbra unor stele care cădeau din cer,
Trecut-a tinerețea,iubind femeile vieții,
Aroma înserării,sub salcia de mister,
Te-aduce mai aproape de crinul tinereții!

În umbra atâtor patimi,ce viața le impune,
Există bucuria de a învinge ,demn,
Să vezi acea steluță,la capăt de genune,
Să îți duci destinul, cu spiritul solemn!

În umbra pădurii în murmur de izvor,
Pierdut-am cornul păcii care suna în zare,
Vedem dezastre-n lume ,popor după popor,
Inconștența lumii e semn de întrebare!

În umbra unei umbre vom sta mereu,mereu,
Vom căuta dreptatea ce nu se mai arată,
Deasupra lumii noastre,avem pe Dumnezeu,
Ce va veghea la capăt,lumina cea curată!

În umbra crucii sacre lacrimi vom vărsa,
Fiecare suflet drag ce pleacă înspre cer
Aduce ploaia sfântă,în nemurirea sa,
O durere adâncă, în sufletul stingher!
....................................................

În umbra ghețurilor...eternilor ghețari,
Viața noastră e o barcă ce nu are port,
Spre viitor suntem mireasmă de stejari,
Aromă de parfumuri de import!

Autor:Lucian Tătar
28 august 2016 /00.43 -0058
Olhao/Algarve

Statuile

Privesc peste luminile timpului
peste câmpuri pierdute în lumini și umbre,
pastele sumbre,
văd copii,care stau in fața mea,
zburdând pe campurile pline de flori,
iluzii ,visuri,fiori
in aerul pur, al veacurilor trecute,
ma-ntorc să simt vibrațiile tăcute,
din bronzul lor de muritori
aleea care duce catre soare,
statui de fii nemuritori
înfruntă veacuri,ploi ,furtuni ,
cu fața lor eternic visătoare,
se-ntorc profeții acestei lumi
prin noi,prin voi,
prin nebunia ideii lor stelare
prin lumea plină de nevoi-
Uitați-vă la ei, că încă ne vorbesc!
Au dat si bogăția lumii,
murind săraci și neînțeleși de vremuri,
te uiți la ei în raza pură a lunii
statui de piatră ,care n-au cuvânt,
trupul lor în veșnicul mormânt,
sufletul,deasupra zării,
vorbesc în noi,vorbesc în voi,
prin nesfarsitul val al marii,
din lumea lor de lacrimi si noroi...
statuile ce stau ,adesea în fața noastră,
sunt infinitul de sub zarea albastră,
țipătul pescărușilor în zbor,
iubirea pământeană cu infinitul dor,
zâmbetul copilului de-aproape,
adesea punte peste ape,
embleme pentru viitor!

Autor:Lucian Tătar
24 august 2016 22:59 0057
Olhao/Algarve

Noi suntem praf, din praful lumii

Noi suntem praf ,din praful lumii,
E praf trecutul și istoria noastră,
E praf viitorul nostru in fața dimensiunii,
E praf...chiar galaxia albastră!

Românii,în ,acte și-au vândut trecutul,
Au îngropat morminte geto-dace,
Vin alții să ne cumpere începutul,
Bătrânei țări,ce e vândută-n pace!

Noi toți tăcem ,tăcerea doare,
Să vezi că alții cumpără istorii,
Ne-au fugarit din floare în floare,
Ca să ne pierdem marile victorii!

O țară fără de început,
Va deveni curând ,în fața lumii,
O țară ,cu un trecut vândut,
Pierdută în galeriile minciunii!

Nu ne trezim că nu ne doare,
Pe cei ce-i doare nu pot să vorbească,
În arhive nu mai sunt dosare,
Să spunem că e o țară românească!

Treziți-vă ,căci ceasul bate,
Chiar dacă totul pare a fi pierdut,
Din zările pustii și-ntunecate
Mai căutăm un altfel de-nceput!

Noi suntem praf ,din praful lumii,
Imperii mari s-au prăfuit în vânt,
Imprăștiați de spiritul minciunii,
Ne-am căutat un loc pe-acest pământ!

Noi suntem praf ,din praful lumii,
Dar gândul ne este la pâinea de pe masă
Imprăștiați de haosul furtunii,
Sperăm la ziua întoarcerii acasă!

Autor:Lucian Tătar
18 august 2016 -17.17-0058
Olhao/Algarve

Cum?

Cum aș putea să-nșir cuvinte,
să le agăț de aripi
sau de stelele din cer,
să-nșir metaforele sfinte,
cursiv, cum vântul unui dromader,
să fiu luceafăr fără noapte,
să șoptesc șoapte, fără șoapte
să stau sub norul de sub cer,
s-ating iubiri ce n-au iubire,
în pași căzuți din efemer,
singur, în mantia de gheață,
călăuzind visuri din cer...
să fii rege în țara ta glumeață,
supușii să aplaude o ceață,
să râzi de proștii tăi din față
să te simți
ieșit din minți,
un om ce caută sfârșit
la o metáforă de negăsit...
de asfințit!

Autor:Lucian Tătar
17 august 2016 0057
Olhao-Algarve

Rugaciunea Mamei

Stau fluturi în amiază,pe gândurile mele,
Pierdut printre mesteceni,la poală de hotar,
Se-ntrec printre cascade ideile din stele,
Privesc într-o oglindă,ce duce spre-un altar!

In sfântă rugăciune ,eu văd pe a mea mamă,
Vorbind într-o tăcere cu chipul din icoană,
Maria îi vorbește,sau, nu știu că mi-e teamă,
Ea e deasupra lumii,vorbește doar în taină!

O piatra chipul ei ,aducere aminte
Privind icoana sfanta ,cuvinte ies nespuse
În ochii ei de ceară,fixați înspre înainte,
Găseam ecoul rugii,spre suflete apuse!

La capătul slujbei,când clopotele bat,
Cu lacrima căzută pe obrazu-i ceruit,
Aprinde-o lumânare ,cu capul ei plecat,
Privind înspre nimeni,privind spre infinit!

Își face crucea sfântă,ieșind pe ușa mare,
Biserica e-un cântec de îngeri truditori,
La câțiva pași ne doarme sub crucea din cărare,
Iubitul nostru tată,sub un rondou de flori!

Pune o lumânare și-l dojenește ușor,
Nu prea departe:părinți ,frați ,surori,
Lacrimile-n doruri,se-adapă din izvor,
Pământul ne e casa,mormintele-s doar flori!

Pleacă mereu acasă ,cu sufletu-mpăcat,
In zi de sărbătoare,o simt mereu aproape,
Chiar dacă sunt departe o simt neâncetat,
Rugăciunea mamei ,o simt și peste ape!

Autor:Lucian Tătar
15 august 2016 23 :59 0057
Olhao/Algarve

Ultimul raport

M-au ruinat vulcanii creativității,
de zile bune îmi spun că vor erupe mâine...
vacanță e în toate umbrele cetății,
de poezie zările sunt pline...
sectorul de iubire ...n-ai bilet,
tristețea plouă peste tot,
la plâns a mai rămas hohot,
patriotismul este mort...
de râs ,nu știu cine mai râde-
ne-am încuiat în colivii ciudate
ne place lumea în situații hâde,
sufletele -s pline de răutate,
trăim o viață plină de păcate...
acesta-i ultimul raport!

Am vrea iubirea să revină mâine,
să danseze în palele de vânt
dragostea eternă să ne îngâne,
și să cuprindă acest pământ!

Autor:Lucian Tătar
15 august 2016 11:50 0056
Algarve/Olhao

Nu puneti steag

Nu puneți steag pe poezie,
nu puneți,nici pe tinerețe
Nu puneți steag pe bucurie,
nici pe înțeleapta bătrânețe!

Nu puneți steag,pe modestie,
Nici pe propria frumusețe,
Nu puneți steag , nici pe prostie,
nici pe trăsăturile unei fețe!

Nu puneți steag pe bogăție,
nici pe cumplita sărăcie,
Nu puneți steag, pe evlavie,
nici pe sărmana inima pustie!

Nu puneți steag pe o minciună,
nici pe cuvântul neadevărat,
Nu puneți steag pe o cunună
nici pe viata plină de păcat!

Nu puneți steag ,peste pământuri,
nici peste rase omenești,
Nu puneți steag nici peste vânturi,
nici peste puterile cerești!

Nu puneti steag,deasupra libertații,
nici peste pacea ce e în jur,
Nu puneti steag ,deasupra eternității,
nici peste puținul aer, rămas pur!

Nu puneți steag deasupra omenirii,
nici peste izvorul vieții infinit,
Nu puneți steag peste esența firii
nici peste,Dumnezeu,ce ne-a clădit!

...au fost atatea steaguri,dar lemnul lor s-a frant,
noi vrem sa schimbam lumea,dar ceea ce e sfant,
ne va arata cararea si locul in mormant.....
steagul omenirii din ceruri ia cuvant,
dar ,la apusul serii,se-ntoarce in pamant!

Autor:Lucian Tătar
09 august 2016 11:57 0055
Olhao/Algarve

Lacrima

(||)

In zarea unei zări ce n-are zare
căutăm cărare în cărare
dar sufletul în suflet e-o suflare
în sfeșnicul de piatră,rămâne o lumânare
LACRIMA
e singura urare,
pentru cei plecați în depărtare!

Autor:Lucian Tatar
26 august 2016 23:35 -0059
Olhao-Algarve

Lacrima

(|)

Lacrima se scurge in pământ,
picurul , firav sau abundent
se pierde-n viscol și în vânt,
născuți în secolul ardent,
pierdut de legi și legământ,
n-avem putere,nici moment,
să contemplăm un pur cuvânt,
durerea unor inimi,elocvent,
s-o facem lege ,pe pământ!

Lucian TĂTAR
06 august 2016

Mesaj din ceruri

Din ceruri vin ca un nebun,
Sunt eu un dac ,sunt un străbun,
In țara noastră să impun
O lege!!!...
Care doar natura o înțelege!
Voi care umpleti, doar, buzunarul,
Nu știți durerea și amarul,
Codrilor pe care i-ați ucis!...
Aici trăiau bunicii voștrii,în paradis
Nu se gândeau la bogâtie,
Tăiau copaci să-și facă loc
Seara de frig să facă foc
Era pământul ,pură armonie,
Sufletul lor ,era faclie,
Era credință în Dumnezeu,
Rușinea cuprindea și macul din câmpie,
Iar voi acum ,aveti ,doar inima pustie
Când dați de legi ,vă simțiți rău,
In cercul vostru -i pură armonie,
Dar o națiune întreagă,e în hău!
Ați scos și aurul din țară,
Tinerii se pregătesc de drum,
Bătrânii v-au rămas povară,
Spitalul e o bombă fără fum...
țara noastră nu-i decât un scrum,
dintr-o țigară nefumată...
de cine oare?mă gândesc și-acum...???

Păcat ,că e nevinovată!

Autor:Lucian Tătar
05 august 2016 16:51 oo56
Olhao/Algarve

Porumbelul pacii

Plimbarea de seară
am început-o pe o cărare rară
unde o moară
stricată
în iarba uscată
în raza de lună creponată
șifonată
o scară din ceruri
plutea luminată
ducând spre oriunde
spre unde
spre niciunde...
Piciorul în scară l-am pus
și m-a dus
spre apus
spre labirintul de pluș
unde sub lacrimi,care curgeau
ca un duș
porumbeii plângeau...
nu se opreau,doar plângeau...
în mijlocul lor
cu aripa frântă
cu glasul căzut
de luptă și zbor
porumbelul alb ,al păcii
aproape răpus
vulturii nopții
pândeau în ascuns
lovind din aripi ,ironic
din spatele porții.

Autor:Lucian Tatar
03 august 2016 10:33 0052
Olhao -Algarve

Nimic...

Nimic ,nimic nu se alege ,
Din viața aceasta prea muncită,grea,
Nimic,în lumea aceasta,fără lege,
Când omul muncește, în nestire,
Altul, în urmă doar culege,
Din raiul lor de trecători tăcuți..
Degeaba , îți muncește o oștire,
Când alții schimbă viața ,orânduirea,
Stând in birouri ,prefacuti,
Mișcând o virgulă în pripire
Vor căuta pe drum desăvârșirea
Atâția oameni fără vină
Vor încerca să-și cumpere o pâine...
De sărăcie e lumea plină,
De la apus la răsărit,
Astăzi,mai bine, trăieste un câine
Decât un om obișnuit!

Autor:Lucian Tătar
30 iulie 2016 22:21 0054
Olhao/Algarve

Viata e o scenă

Timpul,acea măsură,ce toate le împlinește,
Se duce ca o rază,pierdută printre nori,
Printre iubiri pierdute,în gând se adâncește,
Se duc spre ceruri aripi,în țipăt de cocori,
Suflete pierdute,durerea clocotește,
Au plecat bunicii-părinții,frați,surori
Ne pleacă și din teatre ,actorii de poveste,
Viața e o scenă,de lacrimi și fiori,
Ce urcă înspre munții,albiți ades spre creste,
Gheața ce se topește,renaște alte flori,
Izvorul tamaduirii ,se va renaște iară ,
Chiar dacă viața însăși,ne schimbă uneori,
Pe strada nemuririi,o stea de iarnă rară,
Va face eternitatea ,ce poartă trei culori,
Să-și scoată pălăria,pe scena centenară,
În fața artei pure,se -aleg predecesori,
Să poarte o icoană ,spre scena milenară!

Autor:Lucian Tătar
21 iulie 2016 -0051
Olhao/Algarve
(pentru toti artistii plecati dintre noi)

Falsitate

Falsitatea e cuvântul,
care naste din noroi,
Presupușii plecăciunii,
stau în față,ca eroi,
În jilțurile înalte,
stau mai noii-vechi ciocoi,
Dezmierdând o libertate
de la coșul de gunoi !
Ne-am fraternizat aiurea
cu orașele de soi,
Când cei mari ne dau pedepse,
ne răzbesc ,cu multe ploi,
Să ni se scufunde neamul,
Doar în lipsuri și nevoi
Și să ne trăim apusul ,
precum dacii,precum noi!

Autor:Lucian Tătar
16 iulie 2016-0050
Olhao-Algarve

Rugaciunea muta

Un ciripit de pasăre măiastră,
Întoarce , adesea,lumea din suspin,
Te întrebi ,de ce zarea albastră,
Trăiește fără legi,fără de chin,
Rotind a anotimpului fantasmă,
A câmpului,fără sfârșit,mireasmă,
Izvorul,care-și duce valul cristalin,
Cerul...enigma gândurilor noastre,
Stă mereu cu scutul de oțel,
Împidicând să cadă în venin-
Rugăciunile ,care se duc spre el!

Cine nu a spus : Doamne ajută!
Care pământean nu s-a uitat la cer
Chiar dacă rugăciunea este mută,
Scufundată în îndoială și mister,
Sufletul va trebui să își revarse plinul,
Prea încărcat ,îsi va îneca suspinul,
Dorindu-si mântuirea în veșnicul eter,
Curg râuri de lacrimi,care își duc și chinul,
Crucii prea grele ,duse în depărtări,
Frumoasa viată pământeană,
Cu nesfârșitul freamăt de cărări,
Îsi pierde urma și destinul,
Peste enigma, eternei încercări!

Autor:Lucian Tătar
11iulie2016-07-11-0045
Olhao-Algarve

Stejarul din Sahara

In urma codrilor pierduti in ceata,
S-au ridicat castele ,vile alese,
Se pierde-n argument de dimineata,
Stapani ,cu acte neintelese!

Din fata unui jilt din parlament,
S-a dat si legea sa se fure,
Din satelit ,se vede mai recent,
Ca muntii nostrii nu mai au padure!

Au venit altii sa ne atentioneze,
Straini ,care iubesc natura,
Pe profitori sa-I sicaneze,
C-au intrecut demult masura!

S-au furat ca-n codrii,codrii nostrii,
Au ramas muntii goi,doar cioate,
S-au aruncat pe ultima avutie,monstrii-
Ca altceva, nu a ramas, din toate!

Daca vreti totul,mai lasati stejarul,
Ce insusi IANCU ,l-a sadit,
Acolo in Apuseni,luptand cu-amarul,
Si cu habsburgii,ce l-au osandit!

Daca taiati stejarii, mai lasati,va rog, unul,
Ca sa-l vedem chiar de departe seara,
Sa-l vada si din cer IANCU-strabunul,
S-avem ,stejarul din Sahara!

Autor:LUCIAN TATAR
06 iulie 2016-0044
OLHAO

Vacanta

Nisipul arde ,clocoteste,
Apa din ocean ,e-o incantare,
Plaja-i un loc unde vuieste,
Un infinit de oameni,furnicare!

Concediul ,vacanta-única splendoare ,
Dupa un an de munca si sudoare,
Ne-mpinge in valuri si in soare,
Sa ne bucuram ,cu mic -cu mare!

Umbrele multe,colorate,
Se-ntind pe malul marii,spre infinit ,
Stau cum ciupercile implantate,
Se misca in vantul cald si linistit!

Valul vuieste cu o lene adanca,
PescarusiI sunt adormiti de soare,
Se cearta toti in fata la o stanca ,
Sa prinda pestele cel mare!

Sunt zambete si rasuri de copii,
Atatea jocuri ce-ti incanta clipa,
Tineri ce -si traiesc visuri argintii,
Viata ,purtand deasupra lor ,aripa!

La umbra unui bar,sub trestia mai deasa,
Mai batraneii zilei ,sa-si dea cate- o parere,
Vorbesc despre fotbal ,expunere aleasa,
Ducand ades spre gura ,halba rece de bere!

Viata e plina de farmec,plajele insorite,
Zmeii zboara spre cerul senin,
Copii traiesc doar clipe fericite,
Construind castele din nisipul fin!

Sunt filozofi ,poeti,pictori,artisti,
Ce -si odihnesc ideile ,sub briza marii,
Isi spala in apa marii,adesea ochii tristi,
Cugetand catre esenta departarii!

Autor:LUCIAN TATAR
01 IULIE 2016 -0043
OLHAO

Vis ratacit

Slabe de vise ratacite,vuiesc sub pleoapele noptii,
La rascrucea de timpuri din spatele portii,
Lumina de luna loveste in frunza de vie,
Un greier melancolic testeaza o melodie,
Cu iubire in priviri,cu iubire in suflet,
Aud singuratatea cu urlet si muget,
Departe-departe,aproape -aproape,
Lacrima -I curge peste pamant si ape,
Nimeni n-o cunoaste,nimeni nu o stie,
Ce-nseamna pe lume,o inima pustie!

Viata ,la inceput ,e un rasarit de soare,
Iubirea domneste vie si patrunzatoare,
Peste orizonturi ,planeaza,urca spre stele,
Controleaza viata cu atata putere,
Tineretea e o flacara ce arde vesnic pura,
Nu are taina ,dar are masura,
Amiaza fierbinte ,se duce spre seara,
Apusul e oare , o seara de vara?

Dar ,seara de vara,e tainicul vis,
E prima iubire,copacul din abis,
E fructul sperantei,dorintei de a fi,
Raza din visuri ce ne va implini!
Nori din orizonturi ,vuiesc peste vieti,
Furtuni care ucid ,frumoase dimineti,
Tornade infinite ,ce suflete zdrobesc,
Iar fulgul,care ,cade pe cine sa-l gasesc?
Apusul de soare,il vrem apus de luna ,
Am vrea sa fie lumina ,única cununa,
Visul ratacit ,sub pleoapele noptii,
S-astepte la rascrucea de timpuri ,din spatele portii!

Autor.Lucian Tatar
27 iunie 2016-0042

Unde esti tu, dulce Romanie?

Voi ,nu traiti ca sa vedeti apusul,
Acestei tari ,ce ati furat-o toata,
In legi v-ati dat cu presupusul,
Crezand-o proasta si idioata!

Ati furat si-ati dus in bancile straine,,
Nerusinati si impostori de rang inalt,
Ati pus o tara sa traiasca in rusine,
Voi sa traiti ,doar ,in palate de smarald!

Vedeti romanii cersetori pe strada,
Din satul tau cel mic ,pana-n Paris,
Cand ati iesit parlamentari ,gramada,
Viziunea pentru altii ,s-a inchis!

Cand v-a batut in poarta banul
Ce ati promis ,voi ati uitat,
Va pune in traista ,muncitorul si taranul
Si sclavul strainatatii,ce-i plecat!

De- atata timp, domneste aceasta lege ,
Cu totii ,noi,ne-am saturat,
In asteptare nu se intelege,
Traiti doar in hotie si-n pacat!

Blestemul vietii,intr-o zi , v-ajunge ,
Din sufletele risipite in lume,
Doar Dumnezeu ,mai poate sa alunge,
Tristetea celui ce isi cauta un nume!

Sa nu vorbim ,doamne, de cel bolnav,
Nici zeii nu ies din spitale,
La noi ,se vinde ceva grav,
Viata e un schimb doar de parale!

Voi stiti ca sa schimbati destinul,
Dintr-o tara vie,in pajiste pustie,
Din oropsirea vremii,ne va supune chinul:
Unde esti ,tu ,dulce ,Romanie?

Autor:Lucian Tatar
18 iunie 2016 22.10 0041
Olhao

Vorbim, in doi

Vorbim demult,vorbim in doi,
De ninge afara sau cad ploi,
Pe strada veche ,de mana amandoi,
Intoarce lumea capul inapoi,
In soapte dulci ,in pas vioi,
Frumoasa -I viata ,iubirea e in toi,
Tinerete sa ramai cu noi!
...vorbim demult ,vorbim in doi,
pe strada veche ,de mana amandoi,
tinerete ,sa ramai, cu noi!

Autor.Lucian Tatar
13 iunie 2016 23:12 0040

Copil, ce dai lumina lumii

Copil, ce dai lumina lumii,
Pe orice buza si pe orice floare,
Raza soarelui si a lunii,
Fii fericit in viata viitoare!

Te nasti ca o lumina pura
Un dar din cer adus,inspre pamant,
Zambetul tau ,e clipa care fura,
O dragoste ,ce n-are legamant!

Sangele ,striga doar la sange ,
Chiar daca viata ne desparte,
Simti ,copilul tau cand plange,
Din ploaia dorului ce -ai parte!

In gandul cel curat din viata,
Se bucura si ingerii din cer,
Sa vezi copilul tau in dimineata,
Razand sub roua de mister!

Calauzindu-i calea spre destine,
Copilul tau ,de rau va fi ferit,
Se va urca spre zilele senine,
Sa fie viata intreaga ,fericit!

Autor:Lucian Tatar
01 iunie 2016 0039
Olhao

Cine-i poetul?

Se naste din ganduri ,se-nalta spre bolti,
Se pierde in cerul pierdutelor porti ,
Cade-n izvorul iubirii eterne,
Nu are stare si nu are vreme ,
Intra in visuri,intra in traire,
Cuvant de cuget,cuvant de iubire,
Hranit de hrisoave ,din carti prafuite,
Raze de soare din lumi ratacite,
Raspunde omenirii,cu inima curata,
Versul lui ,o scanteie,ce bate in poarta,
Cine-i poetul?...V-ati intrebat vreodata?

Pierdut in nisipuri,in nopti talmacite,
La umbra tacerii,in ierbi incalcite,
La coltul de strada ,cersind un colt de paine,
E rege de pamanturi,ce ne va conduce maine,
Traieste in pesteri,in pura rugaciune,
Uitat de viata ,uitat de lume,
Lucreaza ogorul,din palmi ii curge sange,
El poate fi oricine ,acel ce nu se plange,
Dar ,lumea lui,adesea deschide cate-o poarta,
Spre visul omenirii,pierdut cateodata;
Cine-i poetul?...V-ati intrebat vreodata?

Din ceata de vremuri,ramas-a doar file,
Imagini de genii ,plecati spre alte zile,
In ceruri inalte ,plini de ratacire,
Scris-au o viata,de pura gandire,
Izvorul si norul,paduri nesfarsite,
Iubirea si dorul,clipei calauzite
Ei dau fiorul trairii in lume,
Adesea n-au viata ,adesea n-au nume,
Viata lor ,e-un val ce se izbeste in piatra,
Traind un vis ce nu il vor indeplini vreodata,
Trec prin viata asta zbuciumata ,
Doar cautand ca sa ne deschida o poarta;
Cine-i poetul?..V-ati intrebat vreodata?

Autor:Lucian Tatar
31 Mai 2016 21 :41 0038
Olhao

Asteapta

Mese intinse,pline de bucate,
Mereu ajunge gandul ca e prosperitate,-
Acei lacomi de viata si fara demnitate
Nu isi coboara gandul,in pura simplitate,
Sa vada ca viata e clara falsitate,
Intind o smoala acida,in loc de libertate,
Se zbate omul simplu intr-o naivitate,
Capcana ne va prinde ,cand visele curate,
Nu-si vor avea destinul pe mari intotocheate-
Se vand doar iluzii si fara claritate
O sa ajunga ziua trista pentru posteritate
Bogatii isi pierd averea in bancile ciudate,
Saracii isi vad visul,plecat in libertate,
La mijloc impartialii, ce n-au fidelitate,
O lume prea nebuna ,fara partialitate
Asteapta fara stire ,zile nedeclarate,
Asteapta judecata ,cu pura ei dreptate!

Autor:Lucian Tatar
26 mai 2016 22:20 0037
Olhao

Calul salbatic

Calul salbatic,alearga spre soare,
Alearga spre luna,alearga spre stele,
Strabate muntii ,campie si mare,
Strabate viata ,iubirea,tristetile grele,
Strabate ziua si al noptii tainic umar,
Calul salbatic,e anul ce-l numar!

Alearga prin lume,alearga nebun,
Copita otelita nu i se mai toceste,
El n-are carare,nu are nici drum,
Isi deschide aripi ,cand somnul domneste,
Doar visul inocent, il mai domoleste,
Zambetul pur,il priponeste;
Calul salbatic,ce tampla imi albeste!

Nu are grajduri,nu are pasune,
Nu are izvoare de unde sa se adape,
Isi cauta herghelia,in própria lui lume,
Ne duce destinul pe umbre de ape-
Copilarii frumoase,iubire ,tristete,traire,
Simbol peste timpuri,clipe de uimire,
Calul salbatic,alearga... spre nemurire!

Autor :LUCIAN Tatar
26 mai 2016 11.15 oo36
Olhao

Vis de vara

Eu, sunt sclavul ratacirii voastre,
Plecat in pribegie,in zarile albastre,
Lasat-am campul magic si plin de amintiri,
Cu fragii de pe coasta,cu ramuri vii,subtiri,
Erau mireasma vie a unei veri aprinse,,
Elogiul clipei- taina ,a vietii necuprinse!

In noptile de vara ,priveam spre cerul viu,
Erau atatea stele ,cadeau catre pustiu,
Cadeau si alte visuri ,iar altele in urcare,
Se lumina o lume,se lumina o zare,
Eu te tineam de mana si iti sopteam usor,
Esti clipa nestiuta din purul meu amor!

Luna -si facea prezenta ,feérica si vie,
Greerul noptii ,in pura melodie,
Inaltele simboluri ,iar vantul inca adie ,
Eu te tineam de mana,in linistea pustie,
Calcam nisip de ceara ,arzand fara sa stie,,
Duceam catre apusuri,o dragoste -faclie!

Te nasti ca o scanteie,si-mi furi iubirea toata,
Iubirea in orizonturi e lacrima curata,
Trairea pamanteana,momentul de magie,
Daca pleci spre stele ,cu inima pustie,
Cine te va strange in brate ,in clipe de reverie...?
O,dulce ,vis de vara ..plecat spre nu se stie...!

Autor:Lucian Tatar
25 mai 20016 19:30 0035
Olhao

SUFLETUL MEU-O POARTA SPRE NESTIRE

SUFLETUL MEU-O POARTA SPRE NESTIRE

Involburat si rece ,uneori prea trist,
El imi spune totul,vrea sa vorbesc de el,
Emana bucurie,emana fericire,
El este poetul,e marele artist,
Desi inchis pe viata in marele castel,
Da scanteie-n noapte,in clipa de iubire,
Sufletul meu-o poarta spre nestire!

Se naste ca si rodul iubirii pamantene,
Aduna atata zambet,in primii ani de viata,
Soare,luna ,stele-campii de flori fara privire,
Desavarsind abisul,copilarii pe arene,
Se-ntoarce rasaritul din pura dimineata,
In valurile vietiii,se pierde fara stire,
Sufletul meu -o poarta spre nestire!

Iubirea bate-n poarta si trupul e vulcan
Furtuni si ploi de vara se intetesc pe cer,
Cresc florile pe campuri,in pura implinire,
Eternitatea lumii ,se-mprastie in van,
Vise minunate isi cauta transfer,
Spre alta dimensiune,cuprinsa de traire ,
Sufletul meu -o poarta spre nestire!

E toamna ,cade bruma si flori se vestejesc,
Ploua de luni de zile ,in marele castel,
Se-ntuneca si zarea ,in trista uneltire,
Doar rugaciunea sfanta,in grai duhovnicesc,
Deschide usa ascunsa,sa iasa un porumbel,
Ce duce inspre ceruri o clipa de amintire-
Sufletul meu -o poarta spre nestire!

Autor :Lucian Tatar
20 MAI 19:15 0034
OLHAO

Eu sunt romanul ce-am plecat in lume

Eu sunt romanul ce-am plecat in lume,
Sarac si plin de ura,plecat-am in pustii,
Strainii si patronii,imi scuipa al meu nume,
Muncesc ,sa-mi cumpar paine ,in fiecare zi,
In inima ma-nteapa doar gandul ce nu-l stii
Copii nostrii invata cuvantul cel dintai,
In limbi multicolore,in pagini argintii!

Eu sunt romanul,ce-am plecat in lume,
Prea educat, ca sa fiu ,un om sarac,
Au cheltuit cu mine ,ca sa am un nume,
Atatea generatii,ce nu mai au in sac,
Nici banii de o paine ,de-o simpla rugaciune,
Se zbat in saracie,acolo ,unde tac,
Asteapta de departe si banii pentru ...maine!

Eu sunt romanul,ce-am plecat in lume,
Furat de lacrimi...in pura lor hotie,
ALI-BABA ,sunt poate atatea nume,
Nu incap,ca au vandut o fosta Romanie
Au lasat tristete si multa datorie
Vor trece veacuri poate,traind in recesiune
Sa ne aflam osanda,iar pretul nu se stie!

Eu sunt romanul,ce-am plecat in lume,
Lasand o mama -n poarta sa astepte,
Mi se rastalmaceste al meu nume,
Adeseori parca ma izbesc de trepte
Imi caut loc prin fapte intelepte,
Copii vin din urma sa-si faca un renume
Si sa aseze visul in lumile nedrepte!

Eu sunt romanul ,ce-am plecat in lume,
Sa-mi caut rost si un destin in viata,
La noi se vand doar bancuri tari si glume
Conducatorii nu mai ies din ceata,
Mai rau ,cum cersetorii ce ii vezi ,mereu ,in piata,
Intinsi in Europa ce au un singur nume,
Ei sunt simbolul,astazi,care ne stau in fata!

AutorLucian Tatar
14mai 2016 00:10 0033
Olhao-Algarve

Asculta

Asculta -n zori,cum ne vorbeste marea,
Cand stelele se sting in orizont de ape,
Isi plimba valul linistea spre zarea,
Ce cu lumina,isi deschide pleoape...!
*
E-un murmur inteles , de vrei sa-l stii,
Ce vine din adancuri,de pamant si ape,
E glas soptit din noapte,celor vii,
Eternitatea-i zbuciumul de-aproape!
*
Cararile de barci,pierdute-n zari,
Istorii vii,din vremi, ce par pierdute
Iubiri sacrificate in, nisipuri si tradari,
Apele albastre,au taine ,nestiute!
*
Asculta ,la amiaza,cum vuieste in soare,
O lume dilatata,de pura ei stiinta,
Exploateaza clipa cu simpla lor teroare,
E un control al lumii cu buna cunostinta!
*
Pe-ntinse continente,aer contaminat,
Albul zapezii s-a transformat in gri,
Florile frumoase,au un miros ciudat,
Viata eo intrebare,in fiecare zi!
*
In secole de viata,amiezile-nsorite,
Dau clipa energiei,puterea de a crea,
Dau un impuls iubirii,clipei preafericite,
Ne intrebam adesea:ce se va intampla?
*
A sculta-n seara greerul cum canta,
Se schimba ,refractar,esenta nemuririi,
Iubirea invie ,in noapte,scanteia ce framanta,
Se contopeste visul,in calea fericirii!
**
Asculta-n noapte,iubirea neinteleasa,
Atatea inimi,neiubite, ce nu au alinare,
Cata framantare,in visul de a fi mireasa,
Pustii raman in urma,printii,in cautare!
*
Asculta dragostea eternei lumi,
Ce vrea doar liniste,pace si iubire
Vrea bucurie,viata fara de minuni,
Simpla samanta ,pura feriicire!

Autor:Lucian Tatar
08-05 2016 18:40 0030

Daca scrii

Am sa raman putin in propria cutie,
Sa -nsir fara rost aceeasi melodie ,
Stele ,ceruri ,visuri-eterna utopie,
Se-nvarte in iubire,intreaga poezie,
Un plagiat celebru,din care nu se stie,
Din cine e creata eterna teorie,
Versul isi are rostul in inima pustie,
Aplauda supusii,plecati din modestie,
Mirarea si menirea,ne va ramane vie,
In linistea eterna ,ce sufla in papadie!
* * *
Daca scrii,va trebui sa scrii,caile tale sunt vii,
Daca nu poti,cu lacrima ,ce-o stii,
Te vei intoarce in pustii!

AutorLucian Tatar
06 mai 2016 23:00 0029

Daca as putea...

Daca as putea sa fac din poezie un cantec,
Nu ar mai fi tristete pe pamant,
Ar rasari din al pamantului pantec,
Un euforic, bucuros, cuvant,
Sa-mprastie ce-i rau in lume,
Sa fim ecoul curateniei,unui vant,
Si tot ce-i rau in viata noastra,
Sa-l ducem ,chiar in slavi,in noaptea albastra,
Spre locul vesnic,spre mormant!

Iubirea, as vrea sa dainuiasca,
Am avea cel mai frumos pamant,
Cantecul de pasari sa renasca,
Pe-ntinse ape,codrii murmurand,
Sa-ntorci viata in poveste,
E greu ,dar impossíbil,chiar nu este,
Sa vezi doar chipul ce zambeste,
Natura care imfloreste,
Omenirea ,care ,cu drag munceste,
Viata ,care vesnic ,dainuieste!

Autor :LUCIAN TATAR
01 MAI 2016 19:50 0029

Ce-i iubirea? Eu n-am sa intreb vreodata

Ce-i iubirea?...Eu n-am sa intreb vreodata!
E gandul fara gand,pamantul cu pamant,
E viata cu viata,lumina minunata,
Din sufletele toate,rasare-acest cuvant,
E o comoara alba ,pura...uneori sacrificata,
O naluca vie ,ce iti cuprinde viata toata,
Din antice hieroglife,e simbolul cel sfant,
Izvorul eternitatii si pacii pe pamant!

Ce-i iubirea?..Eu n-am sa intreb vreodata!
E valul mariii ce saruta tarmul de cristal,
Bobul de grau ce -n soare incolteste,
Marinarul ce-si duce corabia la mal,
Copacul padurii care primavara infloreste,
E copilul ce-ti zambeste dulce,matinal,
Sotia ta modesta ,ce nu te amageste,
Cerul plin de stele,cu visul ireal!

Ce-i iubirea?..Eu n-am sa intreb vreodata!
Omul a fost creat doar din acest cuvant,
Putini il mai cunosc pe creatorul -TATA,
A fost facut acest preaminunat pamant,
Cu munca si cu daruinta nedeterminata,
Uitati-va inapoi ,ca ceea ce e sfant,
Va dainui in veacuri ,esenta minunata,
Cutremure ,razboaie si nu va fi infrant!

Ce-i iubirea?...Eu n-am sa inteb vreodata!
Sunt nori pe cer si ploua ,natura ne incearca,
Nu am vazut nici soare,nici pic de luna plina,
Pe marile albastre ,pierduti in acea barca,
Acei bogati celebrii la cine se inchina?...
Cand vad ca lumea toata are aceeasi soarta,
Iubirea invinge totul,iar dragostea curata,
E radacina pura,e magica tulpina,
Traim aceeasi viata ,saraca sau bogata,
Cine atinge oare, iubirea cea divina?

Autor:Lucian Tatar
29 apr 2016 22:15 0028
Olhao-Algarve

Se pierde aceasta tara

Pe ape ,intinse,eterne,pluteste al tau dor,
E dorul fulg din aripi al pasarii ceresti,
Din secole pierdute,iti vrei un viitor,
Copii tai pierdutii ,nu poti sa ii mai cresti,
I-ai pribegit prin lume,sa-si caute popor,
Se pierde aceasta tara,fara sa ocrotesti,
Samanta seculara,cu jertfe in ogor...!!!

Te-au cumparat din umbra,slugile boieresti,
Asteapta sa iti taie ,bucati din propriul steag,
Acei ce stau in fata ,in haine nefiresti,
Sunt vanzatorii nostrii,ce ne vorbesc cu drag,
Isi cumpara supusii,cum sarpele din rai,
Ii vinde pe castelul,ce inca nu-i cladit,
Florile libertatii,copacii de pe plai,
Se folosesc de toate,stramosii le-au sadit!

In sunet de fanfara,calauzesc destinul,
Se plimba prin palate din lumi indepartate,
Poporul duce lipsuri,isi gusta viu pelinul,
Conducatori de tara,cu mainile patate,
O sa va vina vremea ca sa gustati veninul,
Robiei astei natii,cu capete plecate,
Sa ne spalam onoarea si multele pacate!

Autor:LUCIAN TATAR
27apr 2016 20:11 0027
Olhao- Algarve

Zilele din urma

Cine mai cunoaște apusul?...când răsar lumini din pustiu
O oaste stelară cuprinde orori ,ce nu pot să le descriu
Sub poarta stelară e lumina un simbol,neclară
Războiul rațiunii ,nebunia lumii e-un falnic cântec de fanfară!

Ard manuscrise ,în lumi interzise,în munții ascunși pământești
Tu viscol de vise ,acoperi istorii,vestigii străbune tăinuiești
Sub galbene file și arse de vreme, minciuni omenești
E -atâta durere, ce pleacă-n tăcere în triste povești!

Alba poveste ,secretul din veste ,trece departe ,departe
Albă călăuză,secretul otrăvește, ce se pierde-n pădurile deșarte
Negura vremii de lume se teme ,suspinul tăcut și aparte
Iubirea e templul omenirii,ce-și caută destinul într- o carte!

Cine mai cunoaște răsăritul?...când se pierd lumini și lumini
Aici a trecut meteoritul ,spini au rămas prin grădini
Iubirea e o poveste ascunsă,lacrimi de copii și bătrâni
Unde e zeul iubirii?...Rămas-a ascuns în fântâni?...

La porțile lumii bat iezuiții,făcându-și loc prin mizeria opacă
Biserici preasfinte ,iubiri de sorginte ,vor fi cu răspunsul ardent
Când valul se sparge pe țărmul unde mai bate o toacă...
Lacrimi vor curge și și inimi de gheață împart același talent!

Autor :Lucian Tătar
28 -ian -2017 :21 :20 /0094
Olhao

Zilele din urma

(V)

Crizanteme regale se aștern în deșerturi de soi
Sub ploaia de stele se pierd infinituri
Munții de gheață se transformă în noroi
Cutremur e somnul sub pleoape de mituri.

Piatra eternă se-nvârte în sămânța pierdută
Coifuri de bronz se-ntind spre niciunde
Păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută
Iubirea e-un flutur ce trăiește secunde.

Plouă afară ,ninge în sufletul demult chinuit
Flori pe cărare,lumânari spre multe destine
Dintr-o genune ,dintr-un colb ascuns încolțit
Arhangheli de ceară vânează albine.

Valul mării se sparge în priveliști sumare
Mizeria vieții se-mprăștie în coduri de bară
Un clopot mai bate ,liturghii legendare
Viruși războinici se plimbă prin gară.

La rând stau masonii cu pecetluirea vieții
Sub zgomot de arme ,zgomot trist de bani
Prețul vieții noastre ,arca tinereții
Alte lumi așteaptă,bogătași orfani!

Suntem cu toții viruși autentici și tăcuți
Exploatăm trecute înălțimi umane
Alertăm adesea graiul celor muți
Lacrima tristă și rece....critici prea sărmane!

AutorLucian Tatar
30 oct 2016 21:05 -0075
Olhao

Zilele din urma

(|V)

Se cumpără mai nou ,chiar peste tot ,destine,
Anticriștii noi ,nu vor mai avea tăgadă,
Prealuminații lumii,vreau sânge nou în vine,
Să fie rasele umane ,o amestecătură și-o grămadă!

Te uiți în pura ta clipire,în locuri care poposești,
Vezi Europa în simplă ,tragică ,fuziune,
O piață de vedenii,desprinsă din povești,
O încâlcire rece,ce-și caută rațiune!

Vezi oamenii pe stradă,ce vând mereu iluzii,
Pentru bogații lumii sau pentru cei săraci,
Năpăstuiții vieții n-au vreme de concluzii,
S-afundă în rădăcina oarba...a florilor de maci!

Toți cer o lege dreaptă,să guverneze viața,
Sătui de răzbunare și de razboaie reci,
Orfanii omenirii își caută dimineața,
În care mama dragă,va reveni pe veci!

Vom căuta destinul poveștilor târzii,
Această împletitură ne va opri destinul,
Vom merge înspre teamă,că, proprii noștrii fii
Vor consuma paharul,vieții ,prea pustii,
Un coctail celebru:vinul ,cu veninul!

Autor:Lucian Tătar
04 august 2016 00:30 0053
Olhao -Algarve

Zilele din urma 

(|||)

Din norii poeziei,cad versuri reci si triste,
Peste sculptorii de vise,pictorii de zari ,
Din file prafuite,se nasc ganduri anarhiste,
Speranta omenirii se pierde-n departari!

Iluziile false,fosnesc ,ne fura gandul,
Ne vindem onoarea,cuvantul ,constiinta,
Deseuri si otravuri,acopera pamantul,
Cand nu avem natura,dispare si stiinta!

Dragostea de oameni s-a risipit in bani,
Se cumpara iubirea,mai ieftina ca vinul,
Desculti,flamanzi pe strada,uitatii de orfani,
Cersesc in lumea toata,nu isi cunosc destinul!

Se-nvart printre ruine,sa-si caute trecutul,
Cautand comoara ,ascunsa ,in pamant,
Cu cat afla mai multe,ingroapa inceputul,
Totul incepe -n viata,la urma ,in mormant!

Cand cerul se va deschide,ingerii vor canta,
Cei plini de bogatie,sa vad unde-or pleca?
Ferice de aceea ,ce se vor bucura,
Cu inima curata,saracii,vor vedea,
Ca viata are-o valoare,ce nimeni n-o stia!

Autor: Lucian Tatar
26 apr 2016 22:02
Olhao-ALGARVE

Zilele din urma

(||)

Pamantul se invarte ,isi face treaba incet,
Soarele se inalta pe cerul slab,inert,
Copilariile toate,ajung un amanet,
In veacul de minciuna,ce a-nceput incert!

Se vinde omul insusi,desi e viu,intact,
Vrea banii pentru viciuri,ce nu isi mai permite,
Cutremure,tzunamuri,isi fac din nou impact,
O lume in miscare...o lume de termite!

Uitati-va la luna,priviti din nou la stele,
Se-ntorc din vremi ciudate,un fel de razbunari,
Sa sclavagesti o lume,sa faci atatea rele,
S-aduci aurul lumii,de peste zari si mari..???

Nu stim ce ne asteapta ,in ziua cea de maine?
Cunoastem doar dorinta de a fi bogati!
Copii de multe natii,vreau dreptul la o paine,
O mama si un tata...si nu abandonati!

La capete de strada ,se vinde moartea pura,
O vand ,acei ,simpatici ,alesi carmuitori,
Sa-si faca bani de falsuri,noua candidadura,
Astazi ti-asteapta votul...maine ,poti ca sa mori!

AutorLucian Tatar
17 apr 23:50 0024
Olhao -Algarve

Zilele din urma

(|)

Sunet ciudat de arme,se-aude pe pamant,
Pustiu e-n omenire de pace si credinta,
Nisipul din deserturi,se-mprastie in vant,
Fericirea noastra,in trista suferinta!

Vin zilele din urma si fara adevar,
Ne calca falsitatea,hotia si minciuna,
Vrem,iar,gradina Evei,chiar daca fara mar,
Orbiti de bogatie,ii cautam cununa!

Ne plang muntii,batranii,cu pletele carunte,
Cand vad atata ura,invidie ,tradare,
Lacrimile limpezi ,izvoarele marunte,
Semnul ca exista: si mare si iertare!

Banul,puterea...simbol de biruinta,
A-nvins dreptatea lumii,cu cei, putini arginti,
Ii cautam zadarnic,fara nechibzuinta,
Toti raufacatorii lumii, s-au transformat in printi!

Razboaie,arme,crime si lacrimi infinite,
Setea umanitatii,nu va avea hotare,
Ne ducem inspre zile ,prea triste,nedorite,
Ducem crucea vietii,pe única spinare!

AutorLucian Tatar
15 apr 2016 22.25-0023
Olhao-Algarve

Avem

Avem atatia poeti in lume ,
Daca ar urca cu totii inspre nori,
Nu stiu daca ar cadea vreun nume,
Printre copaci si printre flori,
Ar vrea doar geniul si-o minune,
De a deveni nemuritori!
La mii de ani de aceasta lume ,
Sa ii aplaude cersetori,
Sa-si urce numele pe culme,
Printre profeti si ganditori!

Autor :Lucian Tatar
21 apr 2016 23:29 0025
Olhao- Algarve

Popor roman, sambure de dac

Popor roman,din sambure de dac,
Sangele iti clocoteste in vine,
Te-ai nascut si o sa mori sarac,
Caci cei bogati,n-au neamul de la tine!

Ai pus in Europa toata ,glasul,
I-ai invatat ca sa citeasca si sa scrie,
Primul ,latin in tot Atlasul,
Barbarii te-au furat,chiar ,din copilarie!

Ai fost copilul bun al lumii intregi,
Te-ai aparat mereu ,de hoardele straine,
Vitejia ta a umilit armate si multi regi,
Cu grija zilei,viitorului de maine!

N-au reusit sa iti distruga tara,visul,
Atatia mii de ani,de pura intelepciune,
Aflati ,in sapte vanturi,unde e paradisul,
Astazi ,ne vindem singuri,fara pic de ratiune!

Popor roman ,din sambure de dac,
Traiesti,pe comori,pe care nu le vezi,
Bati drumurile europei,in lung si-n lat,
Sperand la o minune,in care nu mai crezi!

Vandut esti de soarta,vandut si de ai tai,
Te zbati in nemurire,crezand ca ai ostire,
Poporul tau si neamul,vandut ,pe-atatea cai,
Se pierde-n orizonturi,se pierde in nestire....!

Nu iti ,cunosti valoarea,nu iti cunosti nici pretul,
Vandut,cu miligramul,furat cu tona mare,
Inprastiat in lume ,ca sa cunosti dispretul,
Tu nu mai ai nici tara,tu nu mai ai hotare!

Te zbati intr-o tradare,de tara si de neam,
Vanduta pe vecie,esti pusa ca sa fii,
Stapani vin pe mosie si tu vei fi in ham...
Vanduta esti tu tara,vanduti ,ai tai copii!

Justitia e-n ceruri si e a celor mari,
Puterile oculte ti-au pus democratie,
Nu au ramas brazii,nici falnicii stejari,
Vei fi o tara falsa ,pe-un petic de hartie!

Popor roman ,din sambure de dac,
Trezirea ta ar trebui sa vina,
Sa-ti schimbi destinul ,de sarac,
Sa-ti umplii viata de lumina!

E vremea curateniei in tara,
Chemati romanii sa se -ntoarca acasa,
Vrem un soare si-o noua primavara,
Toti fratii ,la aceesi mama ,la aceeasi casa!

De nu schimbam astazi,maine va fi mai greu,
Pierduti suntem de lume,pe caile pustii,
Copii strainatatii,nu cred in Dumnezeu,
Ne pierdem ca natiune,ne piedem bunii fii!

Popor roman,din sambure ,de dac,
Onoarea noastra ,visul cel de aur,
Nu poti sa mori ,ca,un sarac,
Cand ai valori ,talente si... tezaur!
´
Autor:Lucian Tatar
10 apr 2016 -20:16-0022

Imnul micilor fotbalisti

De ce oare ,eu, sunt fotbalist?

Fara de minge ,eu sunt vesnic trist,
Cand am mingea ,sunt marele artist,
Cand o pierd ,ma simt ghinionist,
Iar cand sutez ,sunt un artillerist!

De ce oare,eu ,sunt fotbalist?

In fiecare zi ma cred un finalist,
Ma antrenez ca si un specialist,
Niciodata nu sunt egoist,
Am ajuns sa fiu profesionist!

De ce oare, eu ,sunt fotbalist?

Privesc in jur ,cand pierd,si-i totul trist,
Adeseori in camp,sunt un turist,
Cand faultez sunt excentrist,
Iar cand dau gol sunt un teribilist!

De ce oare,eu ,sunt fotbalist?

Cand driblez ,ma simt ,ca un artist,
Cand sutez ,ma cred un lunetist,
Niciodata ,nu pot ,sa fiu trist,
Intotdeauna voi fi invingatorul realist!!
Voi da si golul de stilist!

Eu sunt viitorul mare fotbalist!

Autor: Lucian Tatar
09 apr 2016 18:55-0021
Olhao-Algarve
(dedicatie pentru fiica mea Madalina)

Doua sensuri

Paduri seculare ,in cantec de balada,
In bulevardul vremii ,la capat de o strada,
E gara cea pierduta,de timp si de notiune,
De unde trenul vietii porneste inspre lume!
Aici ,in gara mica ,pustie si curata,
Asteapta doua trenuri ,pe linia ferata!

Zorii diminetii,cu chip si raze fine,
Impinge luna slaba si stelele plapande,
Spre muntii inalti in creste si verzile coline,
Un soare ne vrajeste ,cu razele lui blande!

Pe usa garii intru si cumpar un bilet ,
Ma duc inspre peronul pe care sa astept,
Pe banca rece,sclipind in roua si lumina ,
Era un chip de inger,creatie divina,
Cu ochii plini de linisti,de verde infinit,
Citind o poezie ,in suflet linistit!

O,dulce si frumoasa fiinta ce gasesc ,
Eu te citesc in versuri si ma indragostesc!
Dar cele doua trenuri asteapta calatorii,
Noi priponiti in vorbe soptim ,cum,visatorii...
In fascinatia clipei,timpul s-a cam redus,
Vedem doar pe bilete,mergem in sens ,opus!

Oare de ce o clipa ,ne schimba intreaga viata
Cand dragostea ia aripi ,in pura dimineata!
Priveam la tren cum fluiera plecarea,
Priveam la ea ,cum isi facea urcarea....
In doua sensuri ,ne ,purta cararea!

.***********...............**********

...iar ,tu ,plecai ,plecai,plecai....
Suspinul din suflet ,il duceai!
Tot ce a fost mai bun in mine ,
A plecat cu dragostea spre tine!

Simbol ,etern ,vei fi ,
In dimineata vesnicei neuitari
De o sa ne cunoastem aripile firii ,
N-oi pune intrebari ...te voi iubi!
Treptele inalte ale fericirii,
Cu tine ,sper,le voi pasi!!!

AutorLucian Tatar
05 apr 2016 22:02
(reinterpretare anii 1987)-0020
Olhao-Algarve

Culori aprofundate

Fertil,pamantul,pe care se naste creatia,
Ne-a dat atatea senzatii,aoreole boreale,
Se tipareste in plumb usor imaginatia,
Culorii infinite,spre pure areale!

Sunt fiul unei raze,pierdute printre stele,
Cobor printre dorinte si cugete normale,
Culoarea fericirii din visurile mele,
E simplitatea vietii si frumuseti banale!

Nu vreau aurul lumii,culoarea lacomiei,
Sa imi domine casa ,iubirea mea si gandul,
Vreau viata mea cu visuri,in culmea alegriei,
Sa ne cuprinda starea ,ideia si pamantul!

Astazi,e ziua ,culorii reci ,universale,
Se strang la masa regii sa schimbe curcubeul,
Creatia ,e puritatea,imaginatiei tale,
Esenta care uneste crestinul si ateul!

Pamantul e izvorul culorii aprofundate,
Praful istoriei lumii,trasee reci ,de gheata,
Imparte orizontul in lumi vechi si ciudate
Si existenta noastra pluteste ,doar,in ceata!

Autor:Lucian Tatar
03 apr 2016 22:08-0019

Eminescu

Păsările pădurii de aramă,n-au cântat
Si n-o sa cânte,poate ,niciodată
Cum a cântat tărâmul fermecat
Și limba noastră dulce ,înmiresmată,
Eminescu,odată!

Cânta-ta codrii mari si fermecati,
Luna ,stăpâna nopții de pe cer,
Dragostea, iubirea , din ochii minunați
Albastre ape ,curgând spre mister,
Eminescu,el!

Ne-a scris o limbă dulce,vibratoare
Ce-n cântec adoarme un codru,o țară,
Orice vers se naste ca o floare,
Crescută în a ideii primăvară,
Eminescu ,doară!

A criticat lumea falsă și plină de iudei,
Sclavia unei natii supusă doar la munci,
Politica flămânda si fără de idei,
Poporul umilit de durele porunci,
Eminescu,atunci!

E-n piramidă regele poeziei,
îngerul versului etern ,cuceritor
Te duce aproape în lumea iluziei
Cu visul său de zburător,
Eminescu,nemuritor!

AutorLucian Tatar
31 mar 2016 20:31-0018
Olhao-ALGARVE

Ne plimbam de mana, prin pustiu

Ne plimbam de mana ,prin pustiu,
Cautand apa ,din oaza ,ce n-o stiu..

Nisipuri miscatoare,se-ntorc in val ,spre cer,
Spre marea -ndepartata ,pierduta in mister!
Cautam dreptatea,ascunsa in nicaieri,
De la inceputul lumii si pana in zi de ieri!
Batem la porti inalte ,uitate printre dune,
Un soare inalt si mare e cel ce ne supune!
Cautam labirintul,spre alta galaxie,
Ne -ntoarcem fara voie ,citind o poezie!
Speram ca judecata, astazi ,sa fie dreapta,
Sa trecem peste teama si frica ,ce asteapta,
Sufletul zdrobit de suferinta si iubire,
Ce a avut destin ,o viata in fericire!

Ne plimbam de mana ,prin pustiu,
Iubire-ti cauti visul ,pe care eu nu-l stiu?

Visam candva la cerul plin de stele,
La campuri infinite,cu flori si floricele,
Vedeam un cer cu soare,stoluri de pasarele,
Cantecul tineretii si gandurile mele!
In valurile marii,treceau linisti prea grele,
Se framanta ideea ca-n vechile castele,
Ajunge utopia vietii paralele,
Si strigatul haotic ,al pacii,in zabrele!

Ne plimbam de mana prin pustiu,
Cautam astazi drumul,ce nu-l stiu?

Mergem pe drum ,incet,anevois...
E drumul care il stim...spre batranete,
Atatia ani am mers cu chipul cel voios,
Plin de lumina si de tinerete!
De ce trec anii asa usor,de ce ne trece viata?
Muncesti,iubesti,zadarnicesti ,cu-atata spor,
Drumul in viata,visul si speranta,
Le cautam ,posibil,pe drumul ,urmator...!

AutorLucian Tatar
29 mar 2016 22:42-0017
Olhao-Algarve

Veniti luati lumina

Zambim,fara sa stim ca viata noastra se destrama...
Ce-a ramas din clopotul, ce batea pe colina?
Privesc in urma sa-ti vad chipul,buna mama,
Iarba si mieii cresc in fiecare zi...Pastele o sa vina!

Povara indiferentei ,ne-apasa ,fara sa stim...
Prietenii si fratii...plecat-au departe in lume,
Vine oare timpul sinistru ,sa platim,
Pacatul din gradina,se-ntoarce sub alt nume?

Osemintele lasate pe cetati,la capat de hotare,
E lacrima cazuta,in viata cea pierduta,
Atatea generatii,asteapta,o pura floare,
O simpla rugaciune si-o plecaciune muta!

Azi ,e ziua ,cand lumina se intoarce in viata noastra,
Cum pasarile,florile,cerul senin si viu,
La miezul noptii vine scanteia sfanta,albastra,
Iubirea divina ,se-ntoarce din pustiu?

Sa pui pe masa ,mama ,in ziua mare ,sfanta,
Sarmale ,friptura si ouale rosii,pictate,
Vinul rosu,pasca ,gandul ce te framanta,
Noi punem dorul de tine si lacrimile ,toate!

Soarele si Luna ,ridica cununa de spini...
Viata invinge suliti si cuie ruginite,
Credinta in Dumnezeu dupa atatea patimi,
Inalta forta iubirii infinite!

Simplii trecatori prin viata zbuciumata,
Ne bucuram de clipe,de flori ce infloresc,
De vise si sperante,in lumea complicata,
Zambetul si rasul,etern ,copilaresc!

Hristos a inviat! Veniti,luati lumina!
E zi de Pasti ,de pura sarbatoare,
Ingerii canta -n ceruri,afara-i luna plina,
Sa ducem mai departe aceasta clipa mare!

Pacatul omenirii,s-a dus din nou spre cer...
Preocupati cu viata,preocupati cu visul,
Cautam Ziua Dreptatii ,ca, unicul mister,
Sa atingem poarta sfanta,s-atingem Paradisul!

Autor.Vasile Lucian Tatar
(cu drepturi de autor)
26 mar 2016 00:00 -0016

Fii Satului

Prima raza de soare ,ce mi-a cazut pe fata,
Primul zambet ,primul pas in viata,
Satul cel mic ,retras si linistit-
Plaiul mioritic, unde am copilarit!
Aici ,am zis ,cuvantul magic,mama
Bunica spunea povestea:" Ileana Cosanzeana"!
La gradinita,am invatat prima poezie,
Am cunoscut viata ,ca o bucurie!
Pe banca veche,uzata,de la scoala,
Am scris prima litera si prima aiureala!
Biserica ,la care,mergeam duminica mereu,
Ne-a invatat ce-nseamna credinta in Dumnezeu!
Am crescut aici,cu drag si bucurie,
Ne-am pregatit de viata ,plutind in inertie!
In acel timp,in jur ,era atata viata,
Autobuze pline,plecau de dimineata,
Plecau barbati la fabrici,copii,plecau la scoala,
Pe ulitele toate ,era inghesuiala!
Tractoare,carute,oameni cu coase in spate,
Se-mprastiau pe sesuri,pe dealurile ,toate...
Campurile erau pline de spice aurii,
La fiecare casa,rasete de copii!
De Paste,primeam ,haine si pantofi,noi,
Ce mandrii si frumosi,ne simteam noi!
De Craciun,umblam ,din casa in casa
Ducand colinda ,cea frumoasa!
Sat stravechi,istoric si plin de poezie
Astepti fiii sa vina ,cu poarta ta deschisa
Imprastiati prin lume,multi din copilarie,
O radacina vie,o flacara aprinsa,
Ii cheama catre locul in care s-au nascut
Chiar daca casa veche,facuta doar din lut,
S-a prapadit saraca si spinii au crescut,
Prin cimitirul rece ,de treci ,iti amintesti,
Copilaria toata si oare ,cine esti?
Sa spui o rugaciune,s-aprinzi o lumanare,
Cu inima-mpacata,te duci in lumea mare!

Autor Lucian Tatar
19 mar 2016 15:27-0014

O mama, buna mama

O mama ,buna mama!Cuvant de capatai,
Ce dulce e cuvantul ,ce-l spunem noi,intai!
Plin este de aroma,cum painea cea mai buna,
Un rasarit de soare,in urma la furtuna!

O raza din icoana pe fruntea mea razbate,
Fiind de-atata vreme in tari indepartate,
Prin sfanta rugaciune,te simt mereu aproape...
Dragostea de mama ....trece si peste ape!

Te vad zambind ,cand,trec al casei prag,
Mereu esti pregatita ,sa ne primesti cu drag,
Oferi tot ce ai mai bun ,pe vechea masa,
Dar la plecare ,lacrimile ,ne apasa!

O mama ,buna mama !Cuvantul cel dintai,
Astepti ,mereu,in poarta,pierdutii tai copii...
Rasar florile vietii si spinii pe campii,
La toamna cade frunza si lacrima....ce-o stii!

Autor . Lucian Tatar
15 mar 2016 12.21-0013
Olhao-Algarve

Unde sunteti voi

Mi-e dor de mama ,mi-e dor de tata,
In fiecare zi cand inchid poarta.....
Bunica ma saruta pe crestet si imi spune,
Du-te la scoala ,tata vine maine!
Astept de-atatia ani aceasta zi,
Ca nu stu ,Doamne ,cand va mai veni?
Astept sa vad pe mama si pe tata.
in fiecare zi cand inchid poarta
bunica cu glas dulce spune:
Du-te la scoala ,mama vine maine!
Trecut-au luni ,trecut-au ani,
Unde-i mama ,tata,sa-mi spuna la multi ani?
Trecut-au ani ,trecut-au ani!
Bunica zice "LA MULTI ANI!
Eu ,un copil sarman astept
Pe mama si pe tata
In fiecare zi sa imi deschida poarta ,
sa ma cuprinda atent la piept,
Sa-i vad in urma cand ma duc la scoala,
sa-i vad cand ma intorc,cu ,masa plina ,
Si viata noastra plina de lumina!
Mama ,tata,unde sunteti ,voi?

Autor : Lucian Tatar
12 mar 2016 20:07-0012

De ziua mamei

E ziua mamei!
o zi ce ne intoarce in copilarie...
acel buchet de flori
facut cu maiestrie,
parca il vedem in mana mamei !
era de ghiocei,
de viorele,toporasi
sau alte flori in multele culori,
le culegeam cu drag de ziua mamei !

AutorLucian Tatar
07 mar 2916 22.52-0011

Legi noi

Unde te duci sunt cersetori..!
de ce ,Doamne , am ajuns aici?
acei ce-s pusi carmuitori
la cine se gandesc?
decat la ei!
ei sunt lei...,ei sunt si zmei !
Ce vina au acei ce n-au o paine?
Cand milionari se plimba-n lume ,
nu stiu cum se castiga acea paine !
Atatia oameni fara de pacat,
viseaza azi la fericire
visul umanitatii e blocat ,
Traim in marea oropsire,
Visam la visul ce-a plecat!

AutorLucian Tatar
05 mar 2016 22:16-0010

Semn

Vantul ce bate din pustiu;
E vantul tragediei noastre...
Atatia ani de dominare,
Ne-ntoarce spre un spatiu ,ce nu-l stiu ,
Europa , o batrana doamna...!
Vantul ce bate din pustiu,
Ne-ntoarce in urma spre o toamna,
Nu-i iarna cea pustie a vietii,
E semnul slab al tineretii,
Vantul bate la inceputul diminetii...
Ce ai ajuns ,batrana doamna???

Autor:LucianTatar
05 mar 2016 17:25-009
Olhao-Algarve

Intrebare

Pierduti la gandul vietii de apoi,
Nu putem iesi din marele noroi,
Ne-afunda altii ,ne-afundam si noi,
Tragem de jug ,ca niste boi,
Inainte si inapoi e doar noroi,
Deoparte-s cei ce dau cu biciu* in noi....
Cerul e senin si nu cad ploi,
Ne-ntoarcem in noaptea de apoi..
.Doamne,de ce nu esti cu noi..?

Autor:LucianTatar
04 mar 2016 17.26-008
Olhao-Algarve

Flori fara culori

E primavara in sufletele noastre,
florile bucuriei n-au culori...
ti-ajung zarile albastre,
zambetul copilului de-aproape,
femeia care are -n fata doi bujori....
fericirea nu e peste ape,
e langa tine ,
trebuie vazuta...
nu o lasa sa plece...
nu o lasa pierduta!

Autor. Lucian Tatar
03 mar 2016 17.09-007

Colectiv

E seara peste, Bucuresti...!

E seara,cum ,a fost si ieri,
atatia ani,de toamne ,primaveri...
Tineri, frumosi,cu steaua vietii in frunte,
Cu dragoste de viata si multe legaminte,
Artisti pentru o viata,ce confundau lumina .
Cu muzica celebra ,ce nu are cortina,
Emanciparii noastre -distractiei vibratoare
Sa facem viata trista,o pura intamplare!

E seara peste Bucuresti..!

E seara unei voci sa ajunga vibratoare,
E clipa cand viata devine nemuritoare!
Lumini si umbre alese ,o schimba in tradare...!
Argintul viu al vietii ,cade din nou in mare.

E seara peste Bucuresti!

Cateva secunde,face diferenta, Mana criminala isi face prezenta, Aplauda-n spate,mana criminala- Arde ca o torta acea mare hala, Ard, trupuri tinere si fara de pacat: unde esti tu ,Doamne?
Dece ne-ai lasat?
E noapte,peste ,Bucuresti...!

Strigatul mortii, e prea mare!
Rasuna orizontul ,rasuna luna plina
Durerea si tristetea,trec lumea cea crestina
Ambulante,elicoptere,avioane
N-ajuta viata sa revina !

Undeva la umbra,cei cu burta plina
Sfideaza lumea fara ca sa tina,
Simpla lumanare,in lumea crestina!
.............. E noapte peste Bucuresti!
...... E DOLIU VESNIC PESTE ROMANIA!

Autor. Lucian Tatar
01 mar 2016 19.25-006
Olhao-Algarve

Ipoteza

Am să rămân o ipoteză,
Lecție simplă de franceză,
Sau un impuls cotidian
Să batem mingea pe maidan...
O lecție sau teză de engleză,
Plecând pe drumul dunărean,
s-ajungem atlantiști sau pacifiști,
urmând un drum în care nu exiști-
un vis celebru ,american.
*
Timpul strânge pârghiile personale,
Ne îndreptăm spre vechile areale,
Vrem un răspuns la ce-am trudit...
Ne animăm cu boreale,
E oare apus sau răsărit?
Atâtia ani la cine am muncit?
Cine-i stăpânul ce-a sosit?
*
E ceas de pură primavară,
Câteva flori încă răsar,
Ne îndreptăm spre acea vară,
În care totu-i necinstit,
Gândurile noastre zboară,
Ne întrebăm cum am trăit,
Atâția trădători de țară,
Ne-au slugărit,nenorocit,
Peste hotare ne-au zvârlit!!!
*
Timpul,cu răbdare ,ne așteaptă,
Să trecem treaptă ,după treaptă,
Spre lumea cea bună și dreaptă,
Unde lumina pusă ,în faptă
Va deveni a ta fereastră,
Unica lagună albastră-
Spre mântuirea noastră!

Autor:Lucian Tătar
29 feb2016 01:16 005
OLHAO/ALGARVE

Cautare

Inaltandu-te ,in varful ierburilor, Incearca sa fii mai inalta, Decat lumina... Femeie, Ce-ti cunosti singurul luceafar!
La sfarsitul zilei,am sa te caut In spatele ultimei stele, Sa-ti ating trupul fierbiinte,
Sa simt acea scanteie Ce iubirea ,a uitat sa o inteleaga!

Autor: Lucian Tatar
25 feb 2016-004

Ce sa ales Românule de tine?

Doar sunetul de ape cristaline
Mai plange-n dor de fabrici si uzine
In codrii,intunecati ,paduri virgine
Aur si argint iesea din mine
Ce s-a ales, romanule ,de tine? .

Vapoare mari,pluteau ,pe ape line
Duceau petrol ,duceau si grane;
veneau in banci ,dolari-lire sterline...
Speranta noastra ...de mai bine..!
Ce s-a intamplat ,romanule,cu tine? .

Cand libertatea noastra vine,
Ies ,vulpile ,pe rand ,din vizuine,
Sa fure tara ,fara de rusine,
Sa vanda tot in tarile straine....
Ce s-a ales ,romanule ,de tine?

Uzine,fabrici...campuri-doar ruine,
Trenurile ,nu mai au nici sine;
Foamea de bani,n-are cortine.
Ne-au fugarit in tarile straine...
Ce s-a intamplat ,romanule,cu tine? ,

Pamantul nostru", aur ,inca tine......
Privesti pe inaltele coline,
Biserici,manastiri divine,
Ne da speranta ,bunule crestine,
Ca intr-o zi ,tu ,vei trai mai bine! ,

Frumoasa tara avem ,romane..!
Speranta-i prima...ultima , ce vine.... !
Credinta in Dumnezeu,ne va ramane,
Ca intr-o zi ,tu ,vei trai mai bine! .
Ce s-a ales ,romanule,de tine?

Autor: Lucian Tatar
21 feb 2016-001

Amprenta

Linii taiate in bucati ,cu stiloul..

In refugiul artei, nebunesti, prin, pamant;
Cartita,in mormant,
Mangaie ,bratul bunicului,
Rozandu-i la urechi ,
Radacinile adanci ale nucului......
capcana de plastic ce duce in fereastra.....
opaca...
indefinita,albastra,
Unde se ascunde ,identitatea noastra! .
Firesc,anticiparea timpului pierdut...
emblema sfasiata de vremuri
te intorci in acel absolut,
unde acel infinit definit
unde verdele ,pierdute-i paduri
cauta revansa de neconceput
aleea arsa a ultimei calduri,
zambetul fals al acelei fapturi.......
ce-ti fura mormantul si tot ce-ai avut!

Autor.Lucian Tatar
21 feb 2016-002

Origini

Mi-e dor de casa mea, cea parinteasca ,
Cu marul din gradina inflorit,
De chipul,mamei,fratilor- zambeasca,
De tata,de bunica mea cea buna,
De unchii dragi ,ce m-au tinut de mana ,
Vecinii multi ,ce i-am avut
Si-acum se afla sub tarana-
Dormind sub glia stramoseasca!
Cei ramasi,imprastiati prin lume,
Manastirea de pe deal...mai tine nume,
Cativa tineri patrioti, cu intelepciune .
Parintii nostrii, ce-au ramas, in rugaciune
Ne-asteapta-n poarta ,sa venim acasa
Cu dragostea si painea de pe masa!
Timpul nu se opreste pentru noi,
Munceste ,cu acel har ,ce,nu-l vedem....
Brazdele de amintiri rascolite,
Se-ntorc din ape si noroi-
Drumuri,poteci,carari-batatorite
Senzatia ca inca mai veghem........
Ne-ntoarcem gandul ,capul, inapoi-
Plecat-au ei ,plecam si noi
E pace ,doamne,sau razboi?
Dorul de pamant si tara,
Se-ntoarce bumerang,in viata noastra,
Chiar daca visul,aproape implinit,
Cand ai de toate ,mai lipseste,doara....
Mama sau chipul din fereastra,
Casa din tara inchisa,la care ,ai trudit,
Copilul,care,nu se mai gandeste
La satul,tara sau pamantul. ..preaiubit!
Satul,ce-n urma l -am lasat ,
Ramane in suflet,mereu viu,
Acolo este visul din casa parinteasca ,
Acolo este templul din care am plecat ,
In viata nefireasca si plina de pacat!
Biserica ne-asteapta,acolo,pe colina...
Clopotul si toaca ,bate in surdina ,
Nu prea departe,sub ,o cruce mare
Multe generatii,duse in departare... -
Amintiri,lacrimi si o lumanare!
Autor:Lucian Tatar

21 feb 2016-003